Eminescu
Dacă frumosul s-a concentrat în poezie,
pe noi, românii, Eminescu mult ne-a ajutat,
căci nu întâmplător născuți am fost cu toții
în ale sale poezii firesc îmbălsămați.
Când nu știam să spunem decât două vorbe,
ale sale creații mult ne-au înduioșat,
cu ”somnoroasele” lui păsărele
de multe ori spre lumea de vis am plecat.
Mai târziu, când prin natură am început
urmele noastre a ne pierde și-a o-ndrăgi,
ne-au răsunat în minte Ce te legeni ori
Revedere ori multe alte poezii.
Când dragostea a început apoi să ne ademenească,
ne-am mai alinat dorul citindu-l tot pe el,
Dorința, Lacul, Floare albastră…, iar dacă
n-am fost înțeleși, steaua sa a început să ne urmărească.
Atunci când am început țara să conștientizăm că ne-o iubim,
de Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie am început să vorbim
și am continuat apoi cu pasiune să aprofundăm,
Scrisoarea III cu drag și admirație să învățăm.
Teme profunde dacă au început să ne preocupe,
tot la el am găsit nectarul și dorința de lume a ne rupe
și am citit cu mult drag și cu mintea mereu deschisă
lucruri ce-n Luceafărul, Glossă, Scrisoarea II au fost scrise.
Fără să vrem chiar, ale sale versuri în minte ne-au rămas,
ne-au adormit ori ne-au trezit din somn cu sufletul purificat.
Nimeni, niciun poet nu a putut nicicând să-l uite,
ci lauri i-au pus toți mulțumind necontenit pe a sa frunte.
A fost și a rămas cea mai luminoasă stea a noastră,
deși alți poeți minunați i-au călcat urma prietenoasă.
Nicicând pe cer un alt Luceafăr nu ne-a mai strălucit,
el ne-a rămas pentru vecie cel mai cunoscut poet iubit.
Poezia face parte din volumul Scântei de suflet/Scintille dell’animo, Rediviva, Milano 2020, iar lucrarea care o însoțește aparține artistei Daniela Strună.
Răspunsuri