Antonime

Toamna

ce se aşează, o desenezi abstract,

cu maci prin lanuri de porumb,

în flori de primăvară o îmbraci,

cānd frunze ruginite

doinesc suave spre pamânt.

Imi spui ca sunt copacii plini

cu flori de liliac,

mirosul lor te-mbată prin suspin,

eu văd doar crizanteme,

nuferi roz pe lac,

o toamnă blândă ce se aşează

iar primăvara ta

ecou cu sunet antonim.

Din negrul cāt era in jur,

am strâns lumini

şi dorurile le-am împletit cu alb,

iar tot ce văd

că-i toamnă şi-i sublim acum,

tu vii să-mi spui

că din rugina frunzelor

a înflorit din nou

alb liliac pe ram…