Bari orașul alb și Misterele lui

Pe 6 Decembrie creștinii ortodocși, dar și cei catolici, îl celebrează pe Sfântului Nicolaie. În acest articol vreau să vă  împărtășesc câteva curiozități și impresii trăite și aflate de mine în timpul pelerinajelor mele la Bari, Italia.

Știu că știți că acolo se află mormântul Sfântului Nicolaie și că an de an, zilnic, vin foarte mulți pelerini creștini din Est si Vest să se închine celui care, prin credință, a unit creștinii din întreaga lume.

Dar mie mi se pare că puțini oameni încearcă să pătrundă mai adânc în viața unui sfânt. Suntem obișnuiți să facem pelerinaje pentru că așa se face, așa au făcut strămoșii noștri și, mai ales, pentru că așteptăm și credem în minuni.

Da, pentru mine Sfântul Nicolaie este un adevărat sfânt care a iubit creștinii, iar cărțile istorice ne spun că în anii când a trăit el, creștinismul încă nu era o religie oficială recunoscută, nu existau încă biserici și catedrale, iar locul unde se adunau la slujbele religioase era numit “Domus ecclesiae” sau Casa Comunității. Mai pot spune că îl cred făcător de minuni pentru acele timpuri grele, iar lumea i-a dat acest rang de Sfânt, pentru că a fost promotorul unei noi religii, piatra de temelie a acesteia.

Unii dintre noi vin la Bari pentru a se închina sfântului și cred că el ar fi un fel de “tabletă magică” pe care o înghiți și gata – ți se îndeplinesc toate dorințele!

Eu știu un sigur lucru: poți să-ți împlinești visurile urmându-i sfaturile, cunoscându-i viața și tot ce a făcut el pentru oameni – ai de unde te inspiri și, mai ales, ai toate șansele să-ți cultivi calități precum călirea voinței și dorința sinceră de a-i ajuta pe cei neajutorați fără să te dai mare și, uneori, fără ca ei să știe.

Pe mine, mai ales când pornesc în pelerinaj, încep să mă frământe anumite întrebări: de ce mormântul lui se află la Bari, dacă este un Sfânt cinstit, mai ales printre ortodocși? Ce este mit și ce este realitate în privința vieții acestui Sfânt?

Nu știu dacă știți, dar pentru că rușii îl stimează și cred cu sfințenie în Sfântul Nicolaie, o parte din creștinii din această țară gândesc că Sfântul Nicolaie este născut în Rusia și ca este doar sfântul lor ortodox. De multe ori, ducându-mă la Catedrala Sant Nicola din Bari, în timp ce așteptam la coadă să mă închin în fața mormântului acestui Sfânt, auzeam mulți ruși sosiți din diverse regiuni ale acestei țări întrebându-se: păi, este sfântul nostru; de ce stă aici într-o catedrală catolică, în Italia?

Sincer, și eu îmi puneam aceeasi întrebare la început și, mai mult, eram ferm convinsă că moaștele lui trebuie să stea în Rusia sau la Myra, acolo unde a slujit întreaga sa viață, și nicidecum în Italia. Culmea a fost când am întâlnit africani în Catedrala Catolică din Bari, care au venit la mormântul Sfântului și au adus cu ei o icoană cu chipul său. Doar că pe icoana lor, Nicolaie avea chip de culoare neagră și îi ziceau “St. Nicola nero”. Veneau liniștiți, puneau o icoană pe mormânt, îngenuncheau și citeau o rugăciune în șoaptă, dar trăită intens, după cum îmi puteam da seama din mimica feței și din gesturile lor. Apoi am mai văzut prin diverse muzee din diferite orașe mai multe icoane și statui cu chipul de culoare neagră al Sfântului Nicolaie.

Am auzit odată și un preot grec care, după ce a ținut slujba Acatistul Sfântului Nicolaie în limba greacă, le spunea creștinilor că este sfântul lor. Am auzit cum diverși pelerini îl numeau pe același sfânt cu nume diferite: Nikola, Niccolo, Nikolaus, Nikolas, Cola, Klaus, Nicoletta, Marele, Bișoful de la Myra sau Nicolaie din Bari. Mi s-a părut foarte curios: cum se poate ca un Sfânt să fie al tuturor?

Misterul a fost dezlegat foarte repede, mai ales că astăzi avem mai repede acces la informații: dacă arunci o privire prin cărți afli că Sfântul Nicolaie s-a născut în Patara, în anul 260. Pe atunci, Patara era un oraș-port foarte important din provincia Lykia, de pe peninsula actualei Turcii de Sud, Asia Mică aparținea Imperiului Roman, iar cultura și limba acestei regiuni erau cele grecești. Se mai știe că a fost Patriarh și a slujit la Myra. Dacă e tradus din greacă, numele Nicolaie semnifică: “ Poporul biruiește”.

În romanul grecesc “Periodoi Nikolaus” sunt scrise mai multe mituri și legende despre călătoriile Sfântului Nicolaie la Roma și Bari în timpul vieții lui, dar istoria și condicile ne demonstrează alte fapte, care nu au nimic cu “împărăția fantezistă” descrisă în acel roman.

De altfel, printre creștini circulă mai multe mituri și legende, unii din ei chiar îl confundă pe Sfântul Nicolaie cu alți preoți care au trăit în diferite secole. Pentru a cerceta viața Sfântului Nicolaie așa cum a fost ea în realitate, pe lângă biserica Sant Nicola din Bari a fost creat un centru de studiere a vieții Sfântului Nicolaie de la Bari. Multe date din acest articol au fost preluate din aceste studii care ne spun că atunci când forțele italo-normande, aflate sub comanda lui Robert Guiscard, au asediat orașul Bari, principala forăreață a bizantinilor din Italia era și capitala catepanatului Italiei. Asediul a început pe data de 5 august 1068, iar Bari a fost capturat pe 16 aprilie 1071, când Robert Guiscard a pătruns în cetate, punând capăt prezenței bizantine în sudul Italiei.

Ideea aducerii rămășițelor pământești ale Sfântului Nicolaie de la Myra la Bari a avut o semnificație nu doar religioasă. În acele timpuri mai mulți locuitori greci ai Myrei au emigrat la Bari, tot ei au insistat să fie adus și sfântul lor cel mai iubit aici, lângă ei. El era sfântul la care se rugau mereu și acasă, dar în pribegie aveau și mai mare nevoie de el. Pentru conducătorii italieni, ale căror interese erau să consolideze țara și să o reformeze din punct de vedere politic, dar și economic, era foarte clar: la moaștele Sfântului Nicolaie vor veni să se închine mulți pelerini creștini din toată lumea și-l vedeau pe Sfânt nu doar pentru suflet si rugăciune, dar și ca pe un izvor al prosperității pentru orașul Bari. Astfel, în martie 1087, întrecându-i pe Venețieni, care aveau aceleași gânduri, 62 de comercianți și marinari au pornit de la Bari la Myra, unde, pe lângă faptul că au făcut schimb de cereale pe stofe scumpe în portul de la Myra, 42 de pasageri ai acestei curse, deghizați în pelerini, dar cu săbii la șold, au ajuns la Catedrala din Myra, au aflat unde este mormântul și au deschis mormântul Sfântului Nicolaie. Atunci au observat că moaștele lui erau afundate într-un fel de lichid transparent, dar pentru că nu aveau timp prea mult, au împachetat osemintele și au plecat cu ele. După mai multe luni petrecute pe mare, în drum de la Myra la Bari, trecând prin furtuni și diferite pericole, corabia cu marfa și moaștele sfântului au ajuns la Bari pe 6 mai 1087. De atunci și până astăzi, în această zi de 6 mai, pelerinii se adună la o ceremonie specială în timpul căreia se deschide mormântul Sfântului și se scoate un lichid incolor numit mana, pentru că an de an moaștele Sfântului Nicolaie produc această mana iar creștinii cred că îi ajută pe ei să se trateze de diferite maladii și le produce o stare de bine la ingerarea lui.

Între timp, Bari a devenit într-adevăr orașul pelerinilor creștini de pretutindeni, orașul Sfântului Nicolaie ocrotitorul marinarilor, dar și al fetelor nemăritate și al copiilor.

Și acum să vă povestesc cum a ajuns Sfântul Nicolaie la africani. Se știe că în acele timpuri au fost duse multe războaie pe mare, iar în catedrala cu moaștele Sfântului de la Bari au fost săvârșite mai multe acte de vandalism. În timpul atacului, unul din vandalii africani a furat o icoană bizantină din catedrală și a dus-o cu el în Africa de Nord. Acasă a povestit alor săi despre minunile pe care le face Sfântul Nicolaie și multe legende auzite de la creștinii din Bari. Astfel, astăzi, în Africa de Nord se crede că Sfântul păzește casa de hoți, face dreptate celor care au suferit de pe urma furtului, apare prin vise si spune unde și la cine să-și găsescă bunurile.