Cerul din burtă de Ioana Nicolaie

Poezia naşte proza sau proza naşte poezia? Apărut în 2005, Cerul din burtă de Ioana Nicolaie a fost reeditat la Editura Paralela 45 în acest an, după douăzeci de ani, o reeditare necesară şi de o prospețime narativă netăgăduită.

Universurile concentrice ale maternității cuprind la Ioana Nicolaie filiația maternității sângelui şi a logosului deopotrivă deoarece scriitoarea naşte la figurat operele creației sale după naşterile proprii ale mamei sale, eroină a vieții familiei, dar mai ales a cărților fiicei sale. Pe de altă parte, circumstanțele literare ale maternității tratează taina creației atât ideatic, printr-un experiment literar original ce conține o maternitate şi o paternitate înscrise în livresc, veridice prin aparținătorii lor, Ioana şi Mir, cât şi material prin vocea unei mentalități a fiecărei fiice a unei epoci de înțelegere colectivă distorsionată, atât de prezente şi atât de ascunse deopotrivă.

Cerul din burtă conține aşadar atât un story propriu-zis, al experienței mamei în aşteptarea naşterii, cât şi a stories network ce apar şi se înmulțesc odată cu creşterea și vizibilitatea burții încât avem impresia că însăşi cartea e un uterus in uterus. Poveştile colective sau mai degrabă reacțiile individuale ale femeilor materne auzite în narațiune completează tabloul dramatic al maternității pre şi post-decembriste. Autoarea scrie un testament la care i se adaugă prejudecăți externe nevrând, dar pe care nu le poate refuza – în pofida eleganței cu care însăşi existența sa de om de litere a luat naştere, din materie întrupare în idee, în ființă de etos şi logos – sau o mărturisire a mentalității care le modelează pe fiicele fiecărei generații la vârsta relativă a rolului matern.

În planul stilistic, alcătuirea ființei romanului depinde de creşterea fătului şi a mamei, căci o mamă se naşte deopotrivă, iar formula unui basm inovativ poate fi revedicată de la Făt Frumos din Lacrimă în ce priveşte momentul narativ precedent naşterii, în basm fiind relatată dorința, în Cerul din burtă drumul împreună al mamei şi fiului în acelaşi corp numit cu cele mai prozaice cuvinte când casă, când dulap, când spital tocmai pentru a materializa stările gravidității, dar şi a coborî din cerurile superioare acele emoții necuvântate şi a le îmbrăca în cuvinte şi imagini cu adevărat cuprinzătoare şi adevărate.

Maiestria prozei lirice constă în jocul de-a cuvintele ascunse în sarcină sau purtătoare ale gravidității. La un pas de l’absurde de Ionesco, acest unic manuscris este mărturie a rețetei din care este făcută o mamă şi un copil sau 12 copii, iar la nivel pur narativ lecția luării ființă a literaturii de introspecție maternă.

Aşadar, Cerul din burtă, o narațiune modernă a acelui ceva ce nu a fost spus, dar a existat, autentifică poveştile nespuse ale literaturii, demitizează falsele mituri şi recâştigă aureole adevăraților eroi.

Fotografie reprezentativă: Cerul din burtă de Ioana Nicolaie la Cărtureşti Cluj-Napoca