Caier de lumină

Printre ridurile sfinte zugrăvite de un pictor

Pe o pânză a inocenței azi se aprinde un surâs

Soarta lumii și ființei, întruparea unui vis

Toarce firul cel de aur la intrarea-n paradis

Gânduri, slave, vise, încercări și reușite

Se topesc în firul aspru al războaielor pierdute

Printre degetele dalbe, arzătoare și cuminți

Ce frământă conștiința într-un crez rostit de sfinți

Lumea-ntreagă, caier gri de potop și de ruină

Strâns la brâu în cingătoarea unei mume de lumină

Se desparte grav, încet ca și grâul de neghină

Într-o nouă existență, iertătoare și deplină

Ceru-ntreg în caier alb  se primenește

Fusul lemnul viu în mișcari animă

Straie noi din lada cea de zestre

Vii, în cele patru zări se închină

Imagine reprezentativă: pictură de Iulia Schiopu