Cântec albastru

A început să cânte iarna

Parcă cerul ne vorbește

Fulgilor ce cad de-a valma

Ne ascultă, ne privește

Iarna printre fulgi de stele

Peste clipe de argint

Glasul unui chip, mărgele

Ne petrec în cântec blând.

Fulgilor cuvânt, pământul

Peste porți încremenite

Iarna vine cu veșmântul

Mâinilor, sfinte veșmânte

Rugăciune de departe

Cu albastre, albe flori

Iarnă ai ajuns prin șoapte

Să visăm comori din nori.

Sărbători ce stau la poartă

Cu arome de scântei

Iarnă te-aș ruga mai poartă

Gândul meu spre toți ai mei.

Articole asemănătoare

Linişte

E atât de liniște pe chip Ninsori s-au așezat și vântul Și crudul cărnii peste timp Doar schițe au rămas, pământul. Ne știm cu taine,…

Prin toate

Prin urme de nisip Parfumul unui vers Prin ploi, pământul sterp Prin dor nespus, prin mers Prin toate te cunosc… Departe pașii mei Și câmpuri…

Cer tăcut

Când frigul îmi îngheață și cerul stă tăcut De albele cărări visate printre fulgi În suflete albastre când totul e cernut Am rugă peste brațe……

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *