Departe

Departe de lumea pe care o știm
azi suflă doar vântul cu gândul spre casă,
în umbra de vie și gustul de vin
aleargă desculță o umbră sfioasă.

În aburi de pâine și mâini legănate
sunt chipuri de soare și pragul în zori
mă strânge în brațe, o lume aparte
e dorul de casă, grădina cu flori.

O scriu pe hârtie în suflet pictură,
o viață ce bate în geam să-i deschid,
am lacrimi pe pleoape și inima arsă
și vântul usucă o lacrimă-n gând.

E locul în care trăiesc amintiri
copii cu zâmbet, picioarele goale,
parfumul pe brațe în gând trandafiri
noi suflete albe și râsul pe vale.

Of, Doamne, ascultă-mi azi dorul de ei
și pune-mi pe ochi doar lacrimi în vis,
sfințește privirea părinților mei
când plânge azi dorul, Tu ține-mă strâns.

Departe în lume cu gândul de casă
o inimă strigă sub cerul cu stele,
sunt eu în tăcerea ce suflet apasă,
sunt eu, sunteți voi… și visele mele.

© Evelina Andrei