Mă-mbrac cu tine, primăvară
Mă-mbrac cu tine, primăvară,
să-mi fii tu veșnic bucurie,
mă-mbrac cu tine, primăvară,
mereu să fiu prin flori o mie.
Un zâmbet pentru suflet poartă
spre ochii blânzi în albe zări
lumină când apus mă poartă
În albe cântece pe mări.
Mă-mbrac în tine, primăvară,
cu tot ce am pe lume azi,
mă-mbrac în tine, primăvară,
în dorul roșului de fragi.
Ce te ascultă printre faguri
de mierea buzelor culoare,
mă-mbrac cu tine peste râuri,
mă-mbrac cu tine ca o floare.
De câmp străină, dulce glas,
pământul galben, mâini aprinse
să îți mai fiu, să îți mai las
Iubiri și dor și versuri scrise.
Cu aripi strânse-n zbor și soare,
în dorul muntelui de pași,
o pânză în culori de mare
și ochii foc, tămâie… arși.
Mă-mbrac cu tine, primăvară,
mereu parfumul să ating,
de tine, noi cu aripi… iară
te caut, mă-mbrac
și iar te plâng.
Superb