Em Sava – scriitor, redactor şi publicist : timpul meu e drămuit cu parcimonie.

Ela Mihu alias Em Sava își trage seva din Sava ardeleană a bunicilor ei, paradis care i-a amprentat copilăria, determinând-o să-și semneze scrierile cu pseudonim.

Deși locuiește din 2001 în Canada, trăiește în patria limbii române, colaborând cu o serie de ziare și reviste din România și diaspora, publicând regulat proză și poezie în limba română, pentru că, spune scriitoarea, „dacă Dumnezeu te face român, degeaba emigrezi.”

A debutat în 2018 cu romanul Pași (scris în colaborare cu Axel), a apărut în diferite volume antologice de poezie și proză, în 2020 a publicat romanul Ana și volumul de versuri Fluturi și alte frunze, Orizuru şi Aventurile lui Andrei.

Pe lângă activitatea literară, din 2020, Em Sava se investeşte şi ca redactor la editura Siono.

Nicoleta Beraru : Bună ziua, Em. Ne bucurăm că putem vorbi cu tine pentru că am vrea să ştim care e reţeta reuşitei unei vieţi atât de pline din punct de vedere profesional? Cum reuşeşti să împaci scrisul cu munca de redactor?

Em Sava :
Bună ziua Nicoleta și mulțumesc pentru invitație. Nu știu dacă este o reușită, însă, cu siguranță ceea ce reușesc este să muncesc foarte mult, să îmbin mai multe activități. Dar nu ajung să termin ceea ce se cheamă to do list. Pentru că o încarc cam mult.
Și, ca să-ți răspund la întrebare, scrisul și munca de redactor nu se prea împacă. Pentru că fiecare dintre cele două sunt ca niște iubite geloase care solicită tot timpul. Iar în ultima vreme, scrisul a cam stat pe tușă.

NB: Când ţi-a venit pofta de scris ? Când ai început să scrii ? Ce anume te-a motivat ?

ES : De când mă știu scriu, pentru că imaginația m-a dat afară din casă. Am modelat cuvinte de când am pus mâna pe instrumentul de scris. Fără să mă gândesc să public. Asta a venit foarte târziu. De motivat mă motivează absolut orice, de aceea și scrierile sunt foarte versatile: pot fi romantică, jucăușă sau extrem de ironică. Depinde ce „ochelari” de soare port.

NB : Cât din Canada se regăseşte în scrierile tale ? Cât din România ?

ES : Ambele țări se regăsesc în scrierile mele, pentru că, așa cum știi, în scris pornești de la o anumită realitate, unde te simți confortabil. Chiar dacă imaginația își face apoi de cap și ficțiunea devine regină. Însă mediul, întâmplările, oamenii care te-au marcat, se regăsesc, măcar parțial în eroii scrierilor.

NB : Scrii şi literatură pentru copii – Aventurile lui Andrei. De unde plăcerea aceasta ? E mai uşor, mai greu sau gradul de dificultate e acelaşi ?

ES : Cel mai ușor. M-am distrat teribil scriind și mă bucur mult că veselia mea, starea mea pozitivă se transmite și micuților care citesc cartea. Aventurile lui Andrei a fost o relaxare. La final am realizat că respectasem intuitiv ceea ce eu cred că trebuie să conțină o poveste : să aibă personaje simpatice, să fie luminoasă, adică să aducă zâmbet pe buze și, mai ales, să conțină și mici lecții. Să fie adică și educativă.
Dacă aș avea timp, cu siguranță aș repeta experiența.

NB : În 2020 ai pus pe picioare, alături de colegii tăi, editura Siono. Ce stă la baza acestei decizii ?

ES : Nicoleta, așa cum știi, eu sunt în primul rând scriitor. La fel și alți colegi din editură au această pasiune, unii au mai publicat, alții încă nu, dar toți au avut contact mai mult sau mai puțin cu alte edituri. Din culise, sau din prespectiva de autor.
Am început proiectul editurii cumva în joacă. Dealtfel numele o spune de la sine: „Si o No” – „da sau nu” din spaniolă.
Îți mărturises că am pornit editura în primul rând din dragoste față de cărțile proprii, din dorința de a avea pentru ele o editură așa cum ne dorim noi. Nu vreau să blamez alte edituri, departe de mine gândul, pentru că experiența mea pe piața românească este minimimă, însă am avut acest curaj. Unii ne-au descurajat din start, spunându-ne că nu vom reuși să ajungem în librării, că nu vom putea face dreptate cărților noastre arătându-le lumii, dar s-au înșelat.
La ora aceasta avem o distribuție foarte generoasă. Ne aflăm nu doar în țară, dar și în câteva puncte din străinătate, suntem la a doua participare la Libfest, târgul de carte organizat de Libris. Avem cărți fabuloase, mă refer atât la conținut, cât și la aspect și calitate – pentru că din momentul deschiderii editurii am săpat și am evaluat. Nu ne-am mulțumit cu puțin.
Cred că ți-am  dat detalii mai multe decât cerea întrebarea. Dar sunt foarte implicată și pasionată când e vorba despre editură. Cu tot ce presupune acest lucru: autori exceptionali și niște oameni foarte inimoși.

NB : Cât timp iaprocesul de scoatere pe piaţă a unei cărţi ? Care este satisfacţia unui redactor ?

ES : Procesul publicării la noi durează minim șase săptămâni. Minim. Depinde de carte, depinde și de factorii externi. La fiecare carte ne străduim să-i dăruim cea mai bună versiune a ei. De aceea ne implicăm sută la sută. Cartea trece prin mai multe mâini nu doar talentate, dar și foarte bine pregătite. Fiecare detaliu este pregătit cu foarte multă grijă. Coperta e făcută cu migală și este inspirată de conținutul cărții. Trebuie să fie o metaforă. Se spune că nu haina face pe om, respectiv cartea. Dar îl îmbracă și dă acea unică, primă impresie. De aceea cărțile SIONO sunt iubite și e, de multe ori, dragoste la prima vedere. Apoi tiparul, și el este foarte important. Noi lucrăm doar cu tipografii de top și acest lucru se vede în calitatea cărții. Apoi, noi avem o semnătură specifică, spunem câteva cuvinte, un fragment despre carte pe coperta 4. Și alcătuim și biografia tot în stilul nostru. Sunt elemente care personalizează o carte SIONO, iar apariția ei, momentul în care vedem cartea proapăt venită de la tipar e satisfacția supremă. Distribuția la fel, feedback-ul din partea cititorului și, în primul rând, satisfacția autorului. Cel care și-a pus minunea cărții – pentru că e un proces extraordinar nașterea unui manuscris – în mâinile noastre.

NB : Care este profilul unui scriitor care ar putea publica la Siono? Ce public vizaţi? Ce proiecte de viitor aveţi?

ES: La SIONO singurul criteriu de selecție este talentul. Chiar dacă supărăm (pentru că sunt autori care sunt indignați de refuz, pentru că ei au depus foarte multă muncă, nu-i așa ?) nu acceptăm cărți în care nu credem. Se spune că fiecare carte are nișa ei. Eu nu cred că e chiar așa. Piața de carte abundă de cărți proaste, care educă prost un anumit segment de cititori, dându-le iluzia unui surogat de cultură. E un păcat capital, aș zice. Am văzut de multe ori pe rețelele de socializare așa zise cronici literare. Chiar păreri care desființau clasicii… În fine. Noi promovăm talentul, indiferent de genul literar abordat ori de vârsta căreia i se adresează textul.
Publicul vizat este cititorul avid de literatură bună.
Planuri? Să răzbim și să aducem cărți bune, în ciuda unei piețe de carte destul de fragile și de instabile.

NB: Cât timp îi mai rămâne omului Em Sava, după ce contabilizează tot ce face ? Are timpul răbdare cu soţia şi mama – Ela Mihu ? Ce proiecte de viitor ai ?

ES : Timpul meu e drămuit cu parcimonie. Dar sunt norocoasă pentru că sunt înțeleasă. Am tot felul de trucuri ca să le fac pe toate iute și bine. Firește că mai dau rateruri, pierdută în câte un text, concretizate în cratițe arse, dar să spunem că la final rezultatul e satisfăcător.
Proiecte de viitor am multe. Unele pe termen scurt, altele pe termen lung. Aștept să apară o carte în State, o antologie unde apar zece texte scrise de mine. Sper ca până la finalul anului să scot o carte la care am lucrat (e drept că pe sărite, de vreo șase ani). Am încă două manuscrise începute. Dar voi vedea cum răsare soarele.

NB : Dragă Em, îţi mulţumesc pentru că ai avut bunăvoinţa să răspunzi întrebărilor noastre. Aşteptăm veşti despre cărţile ce stau să apară. Să ne auzim cu bine !

ES:Mulțumesc, Nicoleta pentru invitație. O plăcere fiecare întâlnire cu tine.