„Eroi pătați” de Cornelia Golna – Recenzie de Sorin Ciutacu

Cornelia Golna scrie al doilea roman al său (2018), o reușită artistică incontestabilă, inspirându-se din biografia bunicului său de origine aromână implicat în evenimentele tulburi ale apusului vechii ordini otomane din Macedonia anilor 1903-1908. Eroi pătați este un roman istoric cu un titlu oximoronic, care scoate în evidență dilema luminii în care pot fi văzute faptele protagonistului, Agaton Galan și ale altor personaje care apar esențiale în economia narațiunii.

Precum la Henry James apare recursiv tema internațională, la foarte talentata scriitoare Cornelia Golna de limbă engleză reapare tema balcanică dominantă. Scriitoarea are origini aromâne, e născută în România, dar crescută în Statele Unite și formată la universități americane. Deloc întâmplătoare este tema balcanică la Cornelia Golna și pentru faptul că ea are un master în studii clasice la University of Illinois, la Urbana Champaign. Toate acestea converg spre un raison d’être al acestei recursivități. Romanul de debut al ei, City of Man’s Desire (2004), aduce în prim-plan Constantinopolul anului 1908 și un personaj de neuitat, protagonista romanului, Theodora de origine aromână.

Minuțios documentat și scris cu un pathos narativ moderat de conștiința creatoare a Corneliei Golna, romanul curge ca un fluviu cu mulți afluenți narativi spre un deznodământ parcă proiectat în titlul anticipant al finalului. Romanul se naște ca o promisiune adeverită peste timp făcută de autoare sieși și memoriei bunicului ei, pe care nu l-a cunoscut. Titlul însuși este un raccourci al evenimentelor, une mise-en-abîme pentru așteptările noastre.

Romanul istoric are un ton documentar și ne invită la un recurs la istoria Balcanilor de la începutul secolului XX. Istoria vie din roman, istoria personală a familiei, precum în romanul Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian, a altă narațiune de familie, se livrează devoalată publicului și capătă dimensiuni general-umane de esență tragică.

Pot Balcanii din Imperiul Otoman al începutului de secol XX, care înseamnă și începutul căderii rapide a acestui imperiu, să ofere fundalul unei istorii tragice în sensul esteticii aristoteliene? Coincident tot macedonean sau poate nu, deși din alte timpuri, Aristotel poate fi invocat aici ca o autoritate care luminează tragicul destinului lui Agaton Galan.

În Macedonia otomană, forțele vitale ale etnicităților se confruntă sălbatic: comitadjii bulgari și andarții greci luptă pentru convergența spre Bulgaria, respectiv Grecia, state naționale deja formate și care își susțin partizanii. Aromânii, care inițial încurajați să se orienteze spre Romania și să-și trimită copiii la școlile românești din regiune, sunt prinși acum în ghemul de interese contradictorii politice și sunt forțați să facă alegeri, care adesea nu sunt garantate că vor avea consecințele dorite.

Prin alegerea părții grecești în conflict, sperând în drepturi naționale și culturale pentru comunitatea aromână, Agaton Galan se înveșmântează tragic în fața unui public postmodern și recategorizează tragicul eroului grec antic într-unul modern, de început de secol XX. Stagiritul fixează în expresii nemuritoare estetica tragică aplicată acum eroului Agaton (agathos înseamnă cel bun / virtuos în limba elină). Noi, lectorii postmoderni, identificându-ne cu eroul, trecem prin momente cathartice, de compasiune și spaimă când simțim că Agaton, prins în ghemul inextricabil de loialități conflictuale, suportă un șir de nefericiri nemeritate, consecințe ale alegerii sale în vâltoarea istoriei, care culminează cu asasinarea sa executată de necunoscuți.

Cred ca putem să considerăm alegerile lui ca fiind în consonanța caracterului lui moral și nobil drept o eroare sau o culpă tragică cu un fundament precum o hamartia aristotelică. Credem ca hamartia conotează mai degrabă imperfecțiunea reală a oricărui erou, aducându-l realist pe un tărâm al unei dispute de norme morale deasupra căreia există un destin kosmic.

Stagiritul vede fixată tragedia în Poetica sa prin parametrii detectabili parțial și aici: intriga, personajele dilematice morale / nobile, arsenalul retoric, concepția, spectacolul și muzica. Aristotel consideră intriga cel mai important element într-o tragedie întrucât el definește tragedia ca o mimesis a evenimentelor și a vieții și nu atât a omului în sine și afirmă că mai degrabă conturul evenimentelor determină fericirea sau nefericirea oamenilor, a personajelor în chestiune. Personajul devine reprezentat ca atare ca urmare a cursului acțiunii, iar trăsăturile lui de caracter se revelează ca funcție a intrigii, a conturului evenimentelor, sugerează Stagiritul.

Conturul acțiunii imprimat pe harta estetică a romanului îndeplinește criteriile discutate de Aristotel: Agaton Galan este condiționat caracterologic să acționeze în conformitate cu conștiința sa în rețeaua contradictorie și complexă a datoriilor sale către familie, către comunitatea aromânilor și a forțelor politice centrifuge ce contribuie la pulverizarea vechii ordini a Imperiului Otoman.

Direcția acțiunilor lui Galan se raportează, în ultimă instanță, la o ordine a kosmos-ului, o ordine încă nedefinită, unde omul este un creator subiacent ei. Modernitatea tragediei OMULUI Agaton Galan rezidă exact în analiza fină psihologică pe care o întreprinde Cornelia Golna, disecându-i resorturile intime si dilemele existențiale ale loialității lui Agathon.

În economia romanului protagonistul, Agathon Galan, intră în interacțiuni complexe, care-i jalonează drumul si alegerile, cu alți eroi dilematici precum foarte viu conturații Pavlos Melas sau Filip Kapetanopoulos. Pavlos Melas este omul care-l propulsează politic în comunitatea pro-greacă pe Agathon, deși nu toți aromânii proeminenți ai colectivității Macedoniei îi împărtășesc alegerea. Alții sunt pro-români sau chiar pro-bulgari. Filip Kapetanopoulos este farmacistul ai cărui moarte este transfigurată în mod emoționant artistic.

Membrii proeminenți ai comunității aromânilor din mitica si ficționala așezare Mușata (care înseamnă frumoasa) sunt suflete tari. Ei recompun parcă personajele unui poem eroic clasic grecesc, sunt eroii asemeni celor din Odiseea. Au aderența lor la valorile supreme: dragostea, fidelitatea, solidaritatea, adevărul, demnitatea, onoarea și libertatea. 

Cornelia Golna îi descrie cu atenție quasi-obiectivă și reconstruiește cu migală și dorință de adevăr lumea Mușatei între 1903 si 1908. Personajele ei au ceva din încrâncenarea lumii lui Nikos Kazantzakis iar pasiunea ei de scriitoare totalmente dedicată recreării lumii balcanice o apropie indiscutabil de Orhan Pamuk. 

Romanul a cunoscut două traduceri până acum, cea în română a lui Mircea Bucurescu și cea în aromână a Mariei Bara (cu titlul de Iroi lãspusits). Ambele strălucesc ca admirabile realizări artistice ce reușesc să transmită fiorul inefabil al nostalgiei și al istoriei, dilemele eroilor și descrierile de un pitoresc aparte ale munților și văilor Macedoniei însuflețite de oameni îndârjiți și extrem de harnici. Aș putea spune că prin traducerile în română și, mai ales, aromână, romanul se întoarce acasă, căci undeva acolo îi aparține sufletul aflat într-o odisee a căutării și regăsirii minunate.

Realismul romanului obiectiv necesar pentru caracterul istoric și documentar este atins de aripa romantică a unor descrieri și prezența unor nume memorabile (Agaton, Odiseu, Miron, Filip, Sofia) ce trădează dorința unui nostos implicit în timp și spațiu și magia infraestetică a idealului clasic grecesc. Eroi pătați este un infinit de frumos gest de iubire pentru originile sale, un omagiu pentru o patrie balcanică recâștigată imaginar după călătorii odiseice. Orice plecare încadrată unui periplu înseamnă și o întoarcere ad fontes, ad originem.

Recenzie de Sorin Ciutacu, lect. univ. dr. la Universitatea de Vest din Timișoara

Cornelia Golna (corneliagolna.com) este o scriitoare și traducătoare. S-a născut în Bucureşti, fiica unui aromân din Grecia şi a unei românce din Dobrogea, dar a crescut în Statele Unite, unde şi-a luat şi masteratul în limbile clasice. Este căsătorită cu Jan Willem Bos, traducător și scriitor olandez, și locuiește în Olanda. În anul 2004 i-a apărut romanul istoric City of Man’s Desire. A Novel of Constantinople („Oraşul dorinţelor nestinse. Un roman al Constantinopolului”) care a fost tradus în Grecia, unde s-a bucurat de un mare succes de public (trei luni pe lista de bestsellere) şi Turcia, iar al doilea roman, Tainted Heroes, a apărut în anul 2017. Tainted Heroes a fost tradus în română de Mircea Bucurescu cu titlul „Eroi pătaţi” și a apărut la Editura Eikon in mai 2019. În 2020, a fost tradus în limba aromână de Maria Bara și a apărut la Go-Bos Press.

Cornelia Golna a tradus opere de literatură și lucrări de critică literară din română, neerlandeză și franceză, printre altele nuvelele lui Norman Manea October, Eight O’clock (New York, 1992) și o antologie de poëzie moldovenească (Paris 1996). În momentul de față Cornelia lucrează la un nou roman.