Evia şi Isia – de Simona Gânj

“Evia şi Isia – Iubiri, rătăciri şi uitări” de Simona Gânj, apărut la editura Ink Story în 2023 este un roman care se răsfrânge pe urmele vieții, o căutare a sinelui din cioburi sparte, din scrisori şi fotografii enigmatice şi necuprinse, la limita suferințelor şi vindecării, a iertării şi a amintirii din bucăți uitate de viață.

Cu ştiință sau involuntar, autoarea ne prezintă un roman cu multiple personaje principale, cu poveşti care se suprapun ținute fiind în echilibru prin construcția personajului absent. La fel, şi intriga pare a fi reprezentată de acelaşi personaj, Ilan bibliotecarul. A fişa trupurile inerte de poveşti ale cărților pare o metaforă pentru fişarea vieții personajelor în incintele caselor lor, inclusiv a orfelinatului sau a azilului, înlăuntrul trupurilor care murmură o poveste uitată şi care se redescoperă treptat din tandemul viață interioară – viață exterioară, iar viețile contaminându-se, precum lecturile, cu părți comune ce se implantează unele în corpusurile altora, inimi, ochi, mâini, priviri ce au iubit şi au lăsat vieții ultimul cuvânt.

Povestea se construieşte din proximități care înlocuiesc lipsa primară, de afecțiune răpusă sau refuzată, din vocea copilăriei, a maturității şi senectuții. Simona Gânj este o autoare ce abordează cu predilecție profunzimile sufletului, poveştile de viață ale personajelor sale sunt pline doldora de reflecții şi situații ce se răsfrâng asupra concretului modelându-l cu dogoarea sufletului.

Figurile feminine ale romanului se înscriu într-un registru de complementarități, într-o paletă a stărilor şi dependențelor emoționale Viața care se insinuează în roman pe urmele tragediei este spectaculoasă. Evia devine oarecum legatarul bunicului său în reunirea familiei, povestea sa declanşează sau leagă fire pierdute, destine rătăcite peste granița ce desparte oraşe simbol cultural, sub amenințarea amneziei, a rescrierii unui trecut ce este cât pe ce să fie înghițit de uitare, de timpul pieziş ce le aşează în contratimp la marea întâlnire a vieții.

Lipsa urmaşilor ṣi adopția unui vlăstar descoperit în familie par a fi vindecări ale ambelor părţi, ale poveştii răspândite precum o caracatiță. Una din tentacule, cea care o reuneşte pe Isia cu trecutul familiei sale, prin vecina care a adunat în casa inimii sale poveştile tuturor şi a adăpostit şi înlocuit viața sa cu viețile altora pe care i-a iubit cu o dragoste maternă şi le-a privilegiat fericirea este în ciuda aparențelor, un alter ego al Eviei, al copilului rămas fără familie.

Roman de profunzime psihologică, “Evia şi Isia” sunt vocile celor fără mame şi ale celor fără fiice care pot fără doar şi poate să se supună maternității şi să se lase modelate în chip minunat de simbolismul acestei uniri.