Cineva în oraşul ăsta te iubeşte – Corina Ozon

Corina Ozon zugrăvește o societate adânc brăzdată de efectele revoluției tehnologice asupra unui timp şi spațiu în care reperele ancestrale dintre viață și moarte sunt cu atât mai accentuate cu cât decăderea omului le caută mai fățiș. Un basm futurist, cu (i)realităţi la răscrucea vieţii tuturor personajelor, indiferente la vârsta acestora  şi arătând spre maturarea sufletească în mijlocul constrângerilor digitalizant deviante.

Pe un solid fundament cultural în care autoarea amestecă precum într-un pot au feu elemente pozitive și negative ale firii umane se realizează un portret psihologizant general, de anvergura picturilor lui Breughel, romanul fiind astfel instrumentul de sondare a unor timpuri aparent sumbre ca fenomen de tranziție dinspre întuneric spre lumină. Ființe sub influența timpului lor, un timp zigzag între un trecut matriarhal prin substanța lingvistică și memoria colectivă, trimitere spre timpul primordial in uterus și un viitor patriarhal ce tronează cu exactitate, majordom fidel al unui plan cronologic, poate chiar crono-biologic prin brazdele adânci în bioetică, spiritualitate, matematică și programare.

Autoarea discută la masa timpului prezent cu toate personajele pe care viața noastră contemporană le macină în gând, își face curajul să coboare în infernul subliminal al mesajelor media strecurate în subconștientul colectiv, în acel mind craft reprezentat de episodul confruntării dronelor din ziua Pi. Un altfel de personaj, numărul Pi este piesa centrală a unui puzzle de vieți, în jurul simbolismului său se derulează tragedii și împliniri într-un ritm matematic. Maestră a intuiției, Gloria, acea Gloria în excelsis Deo, fiică ce sărbătorește Crăciunul alături de mama sa în ținutul transilvan, acea țară de dincolo de pădure de unde își regenerează ființa rațională și energetică, nu este un medium ci un om care își depășește condiția programată de societate in all even conditions. Intruziunile de iubire părintească cu accent transilvan, tăte cele puse pe seama unui substrat ancestral prezent în existența narativă a vocii feminine Gloria, dar și în cea a căitului Fomo, sunt un bumerang în coliziune cu evoluția trainingului mental-comportamental dezvoltat în acele recente decenii până la neuromarketingul implementat.

 „Cineva în orașul ăsta te iubește” integrează temeri și întrebări generale cu privire la viitor. Dacă prin familia Gloriei se oferă o descriere a generațiilor și intereselor lor, precum și o radiografie a individului, scanarea la nivel macro prin distopie si antinomia prezenta pe multiple paliere, simbolul ADN împletire de vechi și nou, ancestral și prezent, bine și rău.  Amploarea spirituală a poveștii se insinuează prin personajul Fred. A. George și a dublului său părintele Eftimie, autoarea realizând oarecum o analiză livrescă a universului neuroștiintific prin pârghiile întinse la nivel narativ între viețile personajelor. David, partener de cercetare al eroinei, ambii părți dintr-un duo ce alternează ca rol într-o complicitate cvasi-idilică și câteodată nemaipomenit de obișnuită, este reprezentarea unui personaj masculin creionat cu demnitate și eleganță. Societatea Orașului este descrisă prin acele tipologii umane create parcă pe modelul piramidei lui David Hawkins, spre a surprinde dominanta principală, materială sau spirituală, păcatul ce întunecă sau virtutea ce luminează. Caz jurnalistic de investigație minuțioasă, citit în cheie SF, script al unui scenariu de film urmărit la TV, reminiscență a culturii anilor ’90 de emancipare media și socială prin filmul de afară ce câștigă teren în culturalizarea maselor.

Structura romanului se dezvăluie precum radiografia unei societăți multistratificate, autoarea parcurge căi orizontale și verticale în a exprima un roman total: un S.F. previziune, o analiză a lui ieri-azi-mâine prin personajele-voci reprezentative, o confesiune a fricilor care îl învălmășesc pe om în infernul interior ce găsește cu cale să se exprime sau nu în viața comunității, perpetuă căutare a sinelui purificat în ciuda măștii protective pe care o poartă individul, tandemul științific-intuitiv personalizat prin  cuplul profesional Gloria-David, elogiul maternității prin introspecția în relația mamă-fiică Gloria-Luana. Contrar evoluției relativ distopice a poveștii sub semnul unei măiestrii tehnologice, autoarea scoate în evidență salvarea camuflată în acțiunile instinctuale ale unor neînsemnați pioni. Societatea aparent dezumanizată ideologic și identitar, pierdută prin voința celor suferinzi, dar în putere, se află la cumpăna luptei dintre întuneric și lumină, la solstițiu. Pseudo-fantastic, romanul este o alegorie a trăirilor identitare ilustrate prin personaje și situații. Conceptele antinomice abundă și  sunt  voit psihanalizant explorate: self-development – self-regression, sinele de atunci – sinele de acum, eul în relație cu lumea –  eul în relație cu sinele, grijă personală – grijă comunitară.

Fotografie reprezentativă: In Bruges