Mai plânge chiar și primăvara

Mai plânge chiar și primăvara

Prin glas de flori, petale frânte

Și cântece și floare albă

Sărutul cel plătit de frunte.

Mă-mbrac cu tine primăvară

Cea mai iubită, al meu glas

Ecou pe buze, gust de vară

Prin cântul tău… eu am rămas.

Să te aștept prin ploi de stele

Cu forme de albastre zări

În flori și mov și toate cele

Apus pe umeri, depărtări.

Mireasa ta sunt an de an

Când peste ape curg izvoare

Sudori de suflet bat la geam

Și chipul lunii, dulce boare.

Eu am rămas în urma ta

Să-mi strig iubirea-n flori de tei

Azi lacrimilor, alb de nea

Le strig prin versuri, ochii mei.

Sunt maronii, căprui,povară

Culori ce-mi strigă dor de tine

Mai plânge chiar și primăvara

Când pomilor le cresc suspine.

Ca o romanță des cântată

Azi florile le dăruiești

Să te aștept ca altădată

Sărutul tău

Un vers îmi ești!