Paula Erizanu la Bruxelles, 16 iunie 2026 de la 18:00

Ambasada Republicii Moldova în Regatul Belgiei are deosebita plăcere de a găzdui lansarea de carte a scriitoarei Paula Erizanu, Aicea-i şi raiul, şi iadul: Republica Moldova, un veac de istorie trăită, marți 16 iunie de la 18:00 la Avenue Frank Roosevelt 57, 1050 Bruxelles.

Scriitoare şi jurnalistă, Paula Erizanu a mai publicat: Ard Pădurile: roman (2021), Ai grijă de tine (2015) Aceasta e prima mea revoluție: furați-mi-o (2010). În palmaresul său jurnalistic se înscrie colaborarea cu BBC, The Guardian, London Review of Books, Financial Times.

Aicea-i şi raiul, şi iadul: Republica Moldova, un veac de istorie trăită, de Paula Erizanu a apărut la editura Cartier în 2025.

Fragment disponibil pe www.cela-europe.com:

„Măi, fetelor, pe unde n-am fost eu. Eu am lucrat în comerț — în afară de doi ani în care am muncit cu plumbul, la fabrică, puneam matrițe la radare militare care erau folosite lângă Japonia, știu, că au fost băieții noștri acolo și ne-au zis, cam dezamăgiți, că ce facem noi e pus la fundul oceanului. L-am născut pe fiu-meu când o căzut Uniunea Sovietică. Nu era nică atunci. Scuzați-mă că eu vorbesc așa, în dialectul nostru local. Cum o zis italianul la care am lucrat câteva luni — după ce o căzut Uniunea Sovietică, am fost col culo per terra. Cu fundul la pământ. Trăiam la soacră-mea la apartament, n-aveam păsări, animale. Pentru lapte trebuia să stai mult și bine la coadă. Eu cu copil mic… Salariile întârziau cu lunile. Noi am investit aiurea, am pierdut toate economiile. Se făceau scheme atunci cu privatizările. Și ce-i zic eu lu bărbatu-meu, ia să mă duc până la Piter, la Sankt Petersburg, să văd, poate cumpăr ceva de-acolo și vând acasă. Am făcut vreo mie de euro atunci. Da acolo, văd că produsele-s aduse din Istanbul și din Pekin. Beijing, da. Mă gândesc eu: dacă aduc ei produse de-acolo înseamnă că are un sens, o făcut ei niște calcule și le-o ieșit mai ieftin. Da de ce să nu mă duc eu direct la turci, fără ocol prin Piter?Doamne, fetelor, vedeți ce murdar e covorul ăsta? Scuzați-mă, eu demult n-am călătorit cu trenul, da văd că nu s-o schimbat din anii 80. Covorul ăsta trebuie aruncat. Merg acuma să-mi fac buletinul românesc, că nu mai știi, cu războiu’ ista, poate o să am nevoie. Doamne, așa urât se purta funcționarul cela care mi-o primit pachetul de documente… În centrul vechi era biroul. Urât se purta cu toți. Poate acuma s-o mai schimbat, lucrează tineri. Eu i-am zis… Bunica mea e înmormântată la Râmnicu-Vâlcea.Bunelu s-o dus înapoi acasă în 44 să mai ia niște lucruri după ce-o emigrat. Da rușii o închis hotarul. Unsprezece ani nu s-o văzut, nu și-o scris nimic, că nu se putea. Numai după ce o murit Stalin de-amu le-o dat voie să se viziteze. Scuzați-mă, iaca m-am emoționat. Bunelu de-amu trăia cu altă femeie, o avut un copil cu ea. O murit la un an după ce s-o întors bunica. Atac de cord. Șaizeci de ani avea, cât am și eu, iaca-amuș. Da eu nu-s gata să mor!”