Psiholog Cătălina Dumitrescu: a fi singur şi a te simţi singur
Deși, cu toate că, unii dintre noi au bifat si îndeplinit valoarea succesului, ne simțim singuri. Cineva îmi spunea de curînd cît de singur se simte fiind înconjurat de mulți oameni și de familie. Sentimentul de singurătate apare atunci cînd nu suntem conectați emoțional și afectiv la ceilalți. Singurătatea este o stare pe care o trăim cînd nu ne simțim văzuți, auziți, importanți pentru cei din apropierea noastră. Sorgintele sentimentului de singurătate vine din relațiile noastre primare în care ne-am construit identitatea iar corpul nostru și-a format biochimia și căile neurale în funcție de sentimentul de siguranță pe care l-am simțit în familie, cît de protejați și cît de auziți ne-am simțit pentru adulții care ne-au format. Pornind de la acest fir ne-am dezvoltat în “eu” și “ei”, un fir emoțional pe care l-am dus cu noi și la vîrsta adultă în “eu” și “ei”. Acest “eu” ar trebui să fie “noi” acolo unde mediul a fost unul încărcat cu iubire și siguranță, și țin să fac distincția unui “eu”, a propriei individualități sănătoasă, diferită și parte din “noi-ul” întregului mediu în care ne formăm, și acest “noi”, un “noi” care înseamnă apartenență și siguranță simțită în relațiile cu cei din jur. Un “noi” care aparține unei comunități, nu trebuie să fie mare, însă este esențial să contăm în aceasta.Necesitatea unei comnități care ne acceptă, ne validează și în mijlocul căreia să ne simțim protejați. Un loc unde nu suntem judecați, vînați pentru vulnerabilitatea noastră și răniți. Un loc precum o familile, dar o familie capabilă de iubire și cu relații armonioase și blînde. O familie în echilibru, nu o familie disfuncțională în care suntem mai mult răniți.
Singurătatea din filme nu-i aceeași cu cea din realitate. Singurătatea în zilele gri și lungi de iarnă, în zilele în care soarele lipsește se simte visceral, vagal. Singurătatea că, deși, suntem printre oameni nu putem comunica cu aceștia autentic, nu suntem înțeleși și nu ne permitem sensibilitatea. Singurătatea printre oameni care nu-și conștientizează durerea emoțională pe care o duc și care rănesc prin felul lipsit de blîndețe pe ceilalți. Ne simțim singuri cînd ne arătăm vulnerabilitatea și primim în loc de sprijin ostilitate, judecată și dispreț. A fi singur și a te simți singur. A fi singur poate fi o alegere și poate fi bine. Singurătatea are avantajele liniștii, unei discipline a propriei vieți, a unui timp sănătos doar al tău care aduce pace și o stare de bine, și înțelegere amplă. A te simți singur înseamnă și angoasă, un vid interior, o căutare a ceva si o disperare uneori în fază maniacală. O fugă permanantă în diferite activități, o fugă de tine, o fugă în gol de frica golului. Înseamnă tristețe profundă anesteziată cu diferite substanțe și comportamente adictive, ceea ce duce la starea de alertă a corpului, la starea de frică profundă difuză cu manifestări bizare. Inseamnă lipsa sentimentului siguranței, a sentimentului de a nu aparține nimănui și de a nu conta pentru nimeni.
Trecem singuri prin momente dificile oricît sprijin avem. Murim singuri. Singurătatea se poate transforma într-o stare de furie la adresa celorlalți, o percepție a mediului într-unul ostil și dezvoltarea unei stări de vigilență, care se va observa în comportamente pasiv-agresive care tind să se permanentizeze fără a mai fi conștinetizate și care vor avea implicații sociale și politice prin diminuarea empatiei, a toleranței la ceea ce este diferit de noi și la încurajarea unei mentalități individualiste și concurențiale de tipul “eu trebuie să fiu primul și cel mai bun”; “eu trebuie să am mai mult ca tine”; “trebuie să domin”. Structuri de personalitate care devin competitive patologic, fără a realiza măcar. În cartea «Secolul Singurătății», autoarea Noreena Hertz spune că atunci cînd ne simțim singuri în creierul nostru scade nivelul empatiei și crește starea de alertă și de vigilență care amplifică reacția la stres scanînd mediul de eventuale pericole. Citez: ”Vi s-a întîmplat vreodată să vă plimbați printr-o pădure și să săriți cît colo la vederea uni băț crezînd că este un șarpe? … dr. Stephanie Cacioppo, directorul Laboratorului de Dinamică a Creierului de la Universitatea din Chicago spune că: “Mintea singură vede șerpi peste tot”.
Sărbătorile aduc singurătatea, bătrînețea o aduce. Căutăm un sens, căutăm apropierea, căutăm conexiunea. Căutăm să reparăm lipsa unei legături simbiotice care ar fi trebuit să o trăim atunci cînd eram bebeluși, căutăm să nu mai fugim de noi atunci cînd devenim conștienți de noi, căutăm să nu mai trăim senzația de sufocare dată de singurătate. Corpul reacționează la stresul crescut dat de sentimentul singurătății prin scăderea imunității și prin perturbarea funcționării hormonale a acestuia, prin creșterea noradrenalinei în sînge, hormon responsabil în apărarea organismului în fața virușilor, precum și a celulelor NK(natural Killer) care distrug tumorile.
Cum se simte singurătatea? Nu doar că m-am întrebat, dar am și simțit-o și o simt uneori. Uneori singurătatea e precum ceața, vedem ceea ce este în jur dar sentimentul care ne locuiește este cel al solitudinii și izolării. Ceața se ridică după o perioadă de timp și avem apoi, claritatea apropierii, la fel cum și singurătatea se va disipa dacă îi vom privi pe cei din preajma noastră și vom observa că ne sunt alături, după putința fiecăruia. Altcineva îmi povestea că a cunoscut o persoană, într-o colaborare profesională, și cum “este o persoana atît de bună, de generoasă să ajute, fără să judece, este blîndă, este fără niciun dar. E un om fără dar, fără să urmeze o virgulă. Nu ai cum să adaugi e o persoană buna, dar…”. Ce frumos spus, am gîndit! O persoană fără dar, fără virgulă. Și nu vorbim de idealizare ci de respect față de altcineva. Să nu mai căutăm acele nefuncționalități în celălat pentru a ne poziționa superior și a ne simți mai bine noi cu noi. A ieși din invidie și rivalitate și atunci nu ne vom mai simți singuri, ci universali. Bunătatea și-a pierdut esența în ochii noștri azi. E considerată o valoare de nișă, o valoare perdantă în fața ambiției, a individualității și concurenței. Valorile succesului însemnând cîștiguri materiale și financiare, valori insuficiente pentru o viață sănătoasă. Soluția e simplă și este la îndemîna fiecăruia. Să ne dăm voie să ne pese de cel de lîngă, chiar dacă s-ar putea să ne dezamăgească sau să ne rănească. Cei care procedează în felul acesta o fac dintr-o suferință interioară. Nu este despre noi este despre ei. Și chiar dacă vom fi răniți de unii, alții vor aprecia și își vor găsi alinare. Pe ei îi vom ajuta și este deja suficient.
Fiți buni cu voi și fiți buni cu ceilalți. Fără niciun dar. Doar fiți buni. Câștigurile bunătății vor fi în sănătatea noastră fizică și psihică, în mediul pe care-l locuim, și implicit în ceilalți. Doar niște gînduri în prag de sărbători, despre noi, despre singurătate și despre ceilalți, pentru că fără apartenența la ceilalți într-o comunitate, vom fi doar în stare de alertă și întreținînd individualismul, vom fi singuri și nu vom fi sănătoși.
Sărbători cu bine, cu liniște, și cu reflecții interioare vă doresc!
foto: pixabay
Răspunsuri