Trăieşte. Iubeşte. Şi taci. de Aura B. Lupu

Interviu cu Aura B. Lupu, scriitoare stabilită în Belgia din 2007.

AURA B. LUPU : Pot să fac o glumă? Sunt ca o carte deschisă, cine vrea să mă cunoască mai bine trebuie doar să-mi citească scrierile și să-mi cumpere cărțile. Pe care, apropo, le găsiți aici:

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

și aici:

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n librăriile din țară. Mulțumesc !

CRISTINA POP : Draga Aura, scrisul îl creează pe om sau omul creează scrisul ? Care este relația autoarei Aura Lupu cu scriitura ?

AURA B. LUPU: Mulțumesc pentru invitație, Cristina, apreciez. E fain să ajungi în postura asta, de intervievat, tocmai la Timpul Belgia, unde am fost și de cealaltă parte a baricadei.

Bun, să-ncepem. Pentru mine scrisul este terapie. Adicție. Plăcere. Bucurie. Sens. E un drum cu dus-întors. Funcționează în ambele sensuri, omul creează scrisul dar și scrisul îl modelează pe om. Îmi vine în minte imaginea din filmul „Ghost”, în care Demi Moore lucrează cu lutul, iar pe fond se aude melodia „Unchained Melody • The Righteous Brothers”, cred că noi suntem și creatorul, dar și creația cuvintelor noastre.

CRISTINA POP : Titlurile cărților tale ne vorbesc despre trăiri interioare, personale, despre poveşti ale dobândirii înțelepciunii, despre conştientizări şi acceptări. Cum s-a ivit pasiunea pentru scris în viața ta ?

AURA B. LUPU: E un pic de magie aici. Zic io. E o întâmplare care mi-a dat imboldul necesar să reîncep să scriu. Apare și în primul volum din „Trăirile Aurei”, cea cu fluturele albastru. Și dorința de-a face ceva mai mult. Bine, pasiunea pentru scris a fost mereu prezentă în viața mea, legată strâns cu cea pentru citit, încă de când eram copil, era felul prin care călătoream, modul prin care exprimam emoțiile ce trebuiau ascunse și gândurile ce nu puteau fi rostite.

CRISTINA POP : Cine suntem noi oamenii în viziunea Aurei B. Lupu ?

AURA B. LUPU: Toți suntem personajele unor povești. Ale noastre, ale altcuiva, ale vieții în special. Cred că George R. R. Martin a spus că în preajma unui scriitor trebuie să ai grijă cum te comporți, dacă nu-i place de tine, în următorul capitol mori, ai parte de-o „Nuntă Roșie”. (trimitere către masacrul din Games of Trones, de George R.R. Martin)

CRISTINA POP : Ai câteva zeci de mii de urmăritori pe rețeaua de socializare FB, ceea ce conferă o dimensiune palpabilă digital, o conexiune între publicul cititor şi autoare. Cum se simte această trăire la nivel de comunitate ?

AURA B. LUPU: E o trăire faină tare. Prin intermediul FB am cunoscut oameni minunați și extraordinari, (ca pe tine, dealtfel, nu?) iar când dau față-n față cu oamenii care mă citesc, e mereu o bucurie fără margini. Uite, un exemplu de curând, după operația de la umăr, într-o duminică am mers la biserica din Aalst unde, după slujbă, aud: „Aura, tu ești? Ce faci ? Ce-ți face umărul ? Vaaai, nu pot să cred că te văd! Am toate cărțile tale, dacă știam le aduceam să le semnezi !” Bine, io recunosc că-s mai încetucă – ardeleancă, no ! – și m-am fâstâcit un pic, asta până am făcut legătura dintre poza de pe FB și persoana care mă strângea în brațe. Nu știu, mulți blamează internetul că ne face să trăim doar în virtual, că uităm să trăim în realitate. Eu zic că altceva uităm, de fapt, că FB e un instrument pe care noi îl folosim, nu el pe noi. Virtualul a dus realul la mine, iar eu transmit prin virtual realitatea și trăirile mele. Mă conectez cu oameni pe care altfel poate nu i-aș fi cunoscut niciodată. Iar asta-i fain, nu?

CRISTINA POP : Care este mesajul Aurei B. Lupu pentru lume prin activitatea literară şi media ?

AURA B. LUPU: Urmați-vă pasiunile, faceți ce vă aduce bucurie și satisfacție, trăiți din plin și conștient, iubiți din toată inima, râdeți din tot sufletul și fiți buni. Cu ceilalți. Dar mai ales cu voi.

CRISTINA POP : Călătoria interioară a Aurei uneşte pământurile român şi belgian, dar în acelaşi timp realizează paralele peste timp, compară eul prezentului cu eul trecutului, trage concluzii, împărtăşeşte trăiri, face din prezent un aliat pentru transformarea interioară şi conştientizarea sinelui. Se regăseşte în acest periplu literar grija omului față de sine ca grijă primordială ? De ce este omul atât de împovărat de zilele sale şi în ce fel scrisul îl face liber ?

AURA B. LUPU: Pentru că suntem o societate de consum, axați pe a avea, nu pe a fi. Uităm că nimic din ce avem n-o să luăm cu noi. Doar sufletul. Iar sufletul meu, prin scris, e liber.

CRISTINA POP : Aura, cărțile tale sunt şi instrumente de motivație pentru cititor, dătătoare de optimism şi stare de bine, un exemplu de viață mărturisită cu bune şi rele, cu reuşite şi nereuşite, dar mai presus de toate ele sunt dovada împăcării omului cu sine, cu Dumnezeu, cu armonia ce îl inconjoara. Care sunt aşteptările tale ca scriitor de la publicul cititor.

AURA B. LUPU: Niciuna. Am învățat să nu mai am așteptări de la nimeni, să nu salvez pe nimeni care nu vrea să fie salvat și nici să nu dau sfaturi. Exemple, trăiri, cugetări, da. Că-mi doresc ca lumea și oamenii să devină mai buni citindu-mi scrierile, e și asta adevărat. „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.” – Nicolae Titulescu. Pentru că de fapt asta e nu ce aștept, ci ceea ce-mi doresc: să-mi folosesc talanții primiți la naștere, nu să-i îngrop; măcar o candelă s-aprind în sufletul fiecăruia, și e destul. Iar când prin mesajele cititorilor munca mea e apreciată și răsplătită, e de neprețuit. Atât.

Mulțumesc.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu