Dacă aș fi pentru o zi…

Dacă aș fi pentru o zi o tipă curajoasă, m-aș duce într-o duminică la slujbă, la o biserică dintr-un sat unde nu m-ar cunoaște nimeni, îmbrăcată în blugi, teniși și tricou. Aș vrea să văd cum s-ar trage babele de zadie, cum s-ar trezi moșii din somn, și cum m-ar pedepsi popa și Dumnezeu pentru ieșirea mea deplasată.

Dacă aș fi pentru o zi copil, aș lua-o la fugă și nu m-aș opri repede, pentru că mi-e dor să alerg fără să mă doară genunchii sau vertebra L5. Aș mânca o înghețată, fără să îmi fie teamă că fac gesturi inoportune, aș scrie pe un garaj cu cretă de 20 de ori ”ce bine-i să n-ai serviciu”, și aș sta cam 3 ore lipită de un bunic care miroase a Carpați și-a horincă.

Dacă aș fi pentru o zi soacră, i-aș spune norei că mă doare-n poale de ce avere are, de unde lucră mă-sa cu tac-su, cu ce spală chiloții, ce pune în salata de boeuf, cât de des ar trebui să mă viziteze, cum ar trebui să se comporte cu fiul meu, cum ar trebui să își crească copilul și cum ar trebui să vorbească în preajma neamurilor și a vecinilor. I-aș spune doar să fie fericită, atunci când îmi face băiatul fericit.

Dacă aș fi pentru o zi invizibilă, aș veni la tine acasă, în momentul în care te pui seara în pat cu partenerul. V-aș asculta poveștile, certurile, liniștea, strângerile în brațe, orgoliile, bârfele, plângerile, bancurile ieftine, planurile de weekend, sforăiala unuia și visele celuilalt. Sunt neprețiuite, trăiește-le acum, de preferință, în același pat. Câteodată, încă un pat în poveste, la propriu sau metaforic, strică tot.

Dacă aș fi pentru o zi bogată, mi-aș dona toți banii caselor de copii și aș cumpăra pacea mondială. Awkward silence. Să fim serioși… cât ne mai place să facem pe altruiștii de ocazie, apoi să postăm pe un social că am donat o pungă de cârpe cuiva. Faptele bune se fac din suflet și în tăcere, că așa e cel mai primit. Tot ce înseamnă propagandă publică se rezumă la dorința ta de a-ți îmbunătăți imaginea personală în fața altora, pe spinarea unor oameni mai ne-norocoși decât tine.

Dacă aș fi pentru o zi babă, mi-aș pune baticul oșenesc pe cap și m-aș duce în mall să mă trântesc pe o canapea, să mă leg de toate pițipoancele care se cred prune supreme. De fiecare dată când ar trece una pe lângă mine, i-aș spune: ”ești crăcănată”, ”știu ce-ai făcut azi noapte”, ”se vede pe fața ta că ți-ai luat bacul cu banii lui mă-ta”, ”o să te măriți cu un gherțoi care te va rupe în bătaie”, ”te-ai machiat ca și-n Ileanda la discotecă”, ”ai bube la gură”, ”părul tau e 80% plastic”. Ce-ar putea să-i facă unei biete bătrâne?

Dacă aș fi pentru o zi bărbat, aș arăta ca Maluma; m-aș îmbrăca la prima oră într-un costum slim și aș merge la o cafea singur. La prânz, aș mânca cele mai nasoale fast food-uri, pentru că metabolismul mi-ar permite. M-aș șterge la gură de maioneza cu usturoi și i-aș da un telefon lui Dorian Popa, să îi spun că ne face sexul de rușine. Spre seară, m-aș duce în cel mai de fiță club, la cea mai bună masă închiriată, și aș agăța cea mai nașpa femeie, făcând-o să se simtă cea mai frumoasă. Hei, n-aș fi un bărbat superficial, dar știu că ăsta e visul suprem al oricărei femei pline de complexe, care n-are corp de felină și outfit de-o rată ipotecară.

Dacă aș fi pentru o zi mamă, i-aș spune copilului meu că lumea în care trăim nu e nici cum îi zice doamna la grădiniță, nici doamna învățătoare, nici Nuți de la magazinul cu jucării, că nu-i nici cum se spune la televizor, nici cum îi povestesc colegii de liceu. Fiindcă în fond, lumea nu trebuie să fie într-un anume fel, iar sfaturi ca-n reviste găsești la orice pas. Totul e o loterie, și contează cât de mult îți dorești să câștigi! I-aș mai spune și faptul că eu și mama mea nu ne-am certat niciodată în 30 și ceva de ani… pentru că mi-a cumpărat mereu bilete 6/49, dar m-a lăsat pe mine să fircălesc pe numere…

Dacă aș fi pentru o zi popă, evident într-o duminică, după citirea evangheliei și zicerea rugăciunilor, m-aș așeza pe covor, aș pușca din degete, să-i trezesc pe cei din primul rând, și aș începe să le povestesc sătenilor mei despre ce înseamnă să fii un om bun, un părinte exemplu, un bărbat adevărat pentru femeia ta, o femeie adevărată pentru bărbatul tău, cum să fii un vecin lipsit de ciudă și invidie, cum să fii bun, dar nu fraier, cum nu contează cincimea sfertului de ar pentru care te judeci cu lelea Mărie din spatele ogrăzii, cum Raiul nu-i o grădină cu iarbă verde care nu trebuie cosită, cum să nu se mai vândă omul pe o găleată portocalie…

Apoi, după slujbă m-aș duce cu câțiva fii ai satului pe terasă, la bufet la o halbă, căci nicăieri nu scrie ”să nu bei bere în văzul lumii fiule”.

Dacă aș fi pentru o zi una dintre cele mai influente femei din lume (nu știu, alegeți voi, Beyonce, Merkel, Rihana, nevasta lui Obama, Gabriela Firea ), mi-aș lăsa mustața să crească, m-aș îngrășa vreo 10 kile, m-aș îmbrăca cu haine de outlet și aș recunoaște că părul de pe cap nu mi-e natural. Astfel, aș porni un nou trend, care le-ar face pe 99,7% dintre femeile din lumea asta, să se simtă descătușate și frumoase în pielea lor. Glumesc. Aș profita din plin de viața luxoasă, aș ciuguli caviar bob cu bob și m-aș plânge că-i nașpa, aș pleca la shopping la Dior, sau fuck, aș cere să vină magazinul la mine… m-aș duce seara pe o plajă proprietate personală și mi-ar sta gândul la toate femeile mediocre din Baia Mare, care se trezesc zilnic la 6 pentru un job mediocru, cu un salariu de mizerie…

Glumesc, m-aș gândi doar la mine. Nu pot fi așa ipocrită! 

sursă foto: arhivă personală