Din inimi care…

Din inimi care ard în focul unui vis,
noi ne iubim, iubito,
refugiu între stânci,
șoptite revelații, al lumii necuprins,
lângă un țărm de veacuri
cu apele adânci.

Noi ne iubim și-n bezna ce astăzi
ne pătrunde,
ca suflete pereche, din tainic
univers,
în gândul ce străbate alt gând
dintre secunde
și-n taina care naște
poeme într-un vers.

Suntem un cuib de patimi, o clipă
de-mbulzire,
cu amintiri și vise,
tăcere, dar și lacrimi,
speranțe, așteptări, dorință
și iubire
și uneori, tăcere cu despărțiri
și cratimi.

N-avem atâta vreme, nu-i timp
de irosire,
visăm în nopți și zile, și drept,
dar și stângaci,
e liberul arbitru, nu-i vorba
de-nrobire,
visăm pe câmpul nostru, cu holde
și cu maci.

sursă foto: Aurel Chiorean – Frezii, dim. 30 x 40 cm, acrilic pe pânză, colecție personală