Fură-mi!
Și dacă mi-ai fura privirea,
Te-aș recunoaște după pas,
Ori, chiar mai bine, după glas.
Și dacă mi-ai fura auzul,
Te-aș recunoaște după urme,
În nisip. Cum știu că lași fărâme,
Te-aș recunoaște-n ce rămâne.
Și dacă mi-ai fura cuvântul,
Te-aș reclădi din mine… Gândul
Ar fi tot ce mă alină, ce-nclină
Balanța zilelor deșarte,
A zilelor în care-i numai noapte.
Ai răsări din mine. Înțelegi?
Și am fi unici și întregi…
Oh, fură-mi vocea și privirea,
Și, inocent, fură-mi gândirea!
Căci, chiar și-așa, te-aș reclădi
Din vânt, din ploi, din păpădii…
sursa foto: George Tanasă, artist plastic. „La Răsărit”, ulei pe pânză, 40×30/penel
Răspunsuri