Madres Paralelas, despre celebrarea maternității și urmele trecutului

Madres Paralelas – Parallel Mothers, 2021, cu o durată de 123 de minute, este o dramă scrisă și regizată de legendarul regizor spaniol Pedro Almodóvar, pelicula deschizând, anul trecut, cea de-a 78-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția.
Posterul filmului, care înfățișează sânul unei femei ce alăptează, a fost considerat pornografie de algoritmii social media și a fost eliminat automat de pe Instagram, lucru care a creat o controversă în mediul online.
După reacții vehemente din partea publicului, oficialii Instagram și-au prezentat scuzele și au readus postarea pe pagina filmului, menționând că este „un context artistic evident”, iar Pedro Almodóvar a ținut să precizeze, într-o declarație de presă, că „algoritmul nu are nici inimă și nici bun simț”.
Filmul ne înfățișează povestea a două mame care nasc în aceeași zi, roluri distribute actrițelor Penélope Cruz și Milena Smit, regizorul spaniol confruntând, în sfârșit, moștenirea violenței politice în propria sa țară.
„Construirea lumii” se referă, de obicei, la modul în care creatorii de science fiction și de fantezie își construiesc domeniile, populându-le cu creaturi imaginare și cu semnificații alegorice. Printre realizatorii de film în viață, cel mai prodigios creator de lumi ar putea fi considerat Pedro Almodóvar. Mulți regizori au un anumit stil, însă Almodóvar face să apară ca prin magie un întreg Cosmos: un domeniu cu culori deschise, muzică pătrunzătoare (ce îi aparține de cele mai multe ori lui Albert Iglesias), și melodramă învolburată. Dacă l-ai vizitat în trecut, vei fi dornic să revii.
Almodóvaria, cum ar putea fi denumit, este uneori un tărâm complet separat de planeta ternă, pe care trăim mulți dintre noi. Este o versiune a Spaniei, în majoritatea timpului, impregnată cu tradițiile estetico-literare ale țării, cu o moștenire ce cuprinde perversele capricii ale suprarealismului, dar și patosul direct, deschis, sincer, al dansului flamenco.
Cel mai recent film al lui Almodóvar, Madres Paralelas, adaugă un element pe care regizorul l-a evitat anterior: moștenirea războiului civil spaniol și a celor 40 de ani de dictatură care i-au urmat.
La început, războiul pare un improbabil punct de intrare într-un vârtej almodóvarian, unic în complicații romantice, trăite în prezent, și angoase domestice. Janis, interpretată de Penélope Cruz, este o fotografă care surprinde cadru după cadru, alături de Arturo, interpretat de Israel Elejalde, un antropolog criminalist, cu un fizic arătos, demn de o revistă. Profesia lui Arturo, una sumbră, ce-i drept, constă în examinarea rămășițelor victimelor lui Franco, multe, îngropate în gropi comune nemarcate – una aflându-se în orașul natal al lui Janis. Cum străbunicul ei făcuse parte dintr-un grup de bărbați care, la începutul războiului, fuseseră ridicați din propriile case, și pe care nimeni nu i-a mai văzut vreodată, Janis îi cere antropologului să o ajute cu investigația.
El se oferă să facă tot ce poate, apoi, între cei doi se produce inevitabilul, determinat de atracția reciprocă. Janis rămâne însărcinată, dar, cum Arturo este căsătorit, decide să-și crească singură copilul. Toate aceste evenimente se produc rapid, ca parte dintr-un mecanism narativ complicat, menit să o prezinte pe Janis, Anei, rol interpretat de Milena Smit, o adolescentă întâlnită chiar în maternitate. Aproape simultan, cele două femei nasc două fetițe și își promit să păstreze legătura.
Relația lor va trece prin prietenie, dragoste, pierderi devastatoare, înșelăciune și disperare. Intriga centrală a filmului este specifică lui Pedro Almodóvar: un ghem de răsturnări de situație, dezvăluiri, surprize și coincidențe dezlegate cu stil, spirit, inteligență și sentimentalism. Contrastele de fundal și de temperament dintre Janis și Ana conturează tonurile dominante. Janis, copilul unei mame hipiote, care și-a botezat fiica după Janis Joplin, a fost crescută de bunica maternă, devenind, apoi, o madrilenă cu spirit practic, independentă, dar nesentimentală. Prietena sa cea mai bună este redactor al unei reviste de modă, rol interpretat de Rossy de Palma, un avatar statuar al almodóvarism-ului în esența sa cea mai pură.
Ana este copilul unui tată nevăzut pe parcursul filmului, care locuiește în Granada, și al unei mame, Teresa, rol interpretat de Aitana Sánchez-Gijón, prinsă în vâltoarea carierei de actriță. În ciuda circumstanțelor nefericite ale Anei – sarcina este consecința unui viol -, familia îi este înconjurată de o aură de privilegii. Teresa, genul de femeie care ar fi putut fi eroina unei pelicule anterioare a lui Almodóvar – regizor atras de teatru, de duritatea și de vulnerabilitatea specifice actrițelor – interpretează rolul unui fel de nemernică, o narcisistă îndreptățită, care nu recunoaște pe deplin realitatea experiențelor fiicei sale.
Nu se poate spune că Janis o înlocuiește pe Teresa în viața Anei; aceasta are propriile probleme de înfruntat, unele semănând cu ale tinerei mame, altele, aducându-le în conflict pe cele două femei.
Madres paralelas, de fapt, își critică propriul titlu. Personajele principale se oglindesc în anumite privințe, și, deși povestea niciunuia dintre ele nu se mișcă în linie dreaptă, încurcăturile sunt inevitabile, iar geometria almodóvariană e hiperbolică, neeuclidiană, îndoită și contorsionată.
Totuși, arta lui Almodóvar se caracterizează prin precizie emoțională și claritate morală. Ce li se întâmplă lui Janis și Anei nu e doar o chestiune accidentală, nici vreun artificiu narativ, fiindcă există o dimensiune politică a relației lor, care reprezintă cheia structurii peliculei.
Când personajul lui Arturo revine în cadrul filmului, aduce cu sine o amintire a afacerilor istorice neterminate. Dacă, la început, ororile trecutului păreau a fi schela pentru o poveste modernă, părțile finale din Madres paralelas sugerează contrariul. Nedreptatea infectează, se răspândește de-a lungul mai multor generații, iar eșecul de a o înfrunta aruncă o umbră urâtă, persistentă. Acea umbră e un element nou în universul imaginar al lui Almodóvar și provoacă unele dintre propunerile sale artistice anterioare. O realitate atât de crudă, atât de de brutală, atât de nerezolvată, precum teroarea fascistă care a dominat Spania în deceniile de mijloc ale secolului al XX-a lea, nu se potrivește confortabil cu cadrele elegante, nici cu vanitățile sale melodramatice. Acesta poate fi scopul peliculei Madres Paralelas, iar cruditatea scenelor finale, o măsură a realizării sale: construim lumi noi, pentru a le înțelege pe cele în care trăim.
Două mici detalii, ce pot părea nesemnificative, leagă filmul Madres Paralelas de o altă peliculă a lui Almodóvar, din anul 2009, Los abrazos rotos – Broken Embraces, demonstrându-ne din nou modul inedit în care cineastul spaniol creează lumi. Personajul principal masculin din pelicula Los abrazos rotos, Mateo Blanco, alias Harry Caine, ne este prezentat chiar la debutul filmului, lucrând la un scenariu intitulat Madres Paralelas. Pe parcursul lungmetrajului, Mateo, alături de iubita sa, Lena – rol interpretat tot de Penélope Cruz -, privesc la televizor Viaggio in Italia – Journey to Italy, regizat de Roberto Rossellini în 1954, o scenă în care personajele principale Catherine Joyce (Ingmar Bergman) și Alex Joyce (George Sanders) asistă la deshumarea unui cuplu, îngropat de cenușă în urmă cu 2000 de ani, în timpul erupției vulcanului Vezuviu.
Madres Paralelas deține un palmares semnificativ de premii (8) și nominalizări (52), la festivaluri de film de pe întregul mapamond. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Cupa Volpi, pentru cea mai bună actriță, acordată lui Penélope Cruz, nominalizarea la premiul Leul de Aur, pentru cel mai bun film, în cadrul Festivalului de la Veneția, nominalizarea la Globul de Aur, pentru cel mai bun film străin, cele 8 nominalizări la Premiile Goya, gala de decernare urmând să se desfășoare pe 12 februarie, dar și includerea, pe o lungă listă, pentru cel mai bun film vorbit în altă limbă decât engleza, în cadrul nominalizărilor Academiei de Film Britanice BAFTA, gală ce va avea loc pe 13 martie.

sursa foto: temps_du_cinema, Instagram