Primăvară
Mi-e dor de tine și de primăvară,
De câmpuri de trifoi în floare,
De vânt nebun și treaz și viu,
Ce zboară peste lanuri de cicoare.
Mi-e dor de tine și de mine parcă…
În primăvară totul e confuz;
Am nesperate, multe căi de-ales
Sub soarele când clar și când difuz.
Mi-e dor de anii ce-au trecut în grabă,
De zilele în care aș fi murit pentru amor.
Ciudat: tot primăvara reușește
Să îmi strecoare dor de viitor!
Nu e nici alb, nici negru primăvara,
Ori poate eu… copilă nu mai sunt,
Căci vârsta nu-ți aduce numai claritate
În anii petrecuți pe-acest pământ.
Anii mă-nvață mai degrabă
Că nu-i nimic pe lume neschimbat,
Poate doar Luna peste ape
Și părul tău sub vântul cel turbat.
Răspunsuri