Vînt, rîs, ierburi

Vînt, rîs, ierburi - Raluca Petricel

La amiază,
un glas tărăgănat
înspăimîntă
fragezimea ei
de rouă.
Melancolia privea
cu aripile
înghețate.
Era în văzduh
un tremur
aiurit,
deznădăjduit
ca zborul de berze.
În picioarele goale
aleargă o șoaptă.
Rîsul?
Vîntul?
Ierburi?
Liniște.

Citește și La tension d’un geste.

Articole asemănătoare

La tension d’un geste

Victime  d’un étrange  suspicion  j’ai voulu  tromper l’attente  en laissant s’échapper l’inévitable rencontre. L’absence du souffle  dans le noir  d’une forêt sans forme  m’obsède. La…

Când dealurile

Când dealurile toate vor coborîîn grabă,am să m-aștern, iubito,ca să îmi crești tulpina,ieșind din glii de dorvisare fără teamă,să dau și frunze verzi,să-ți fiu și…

Și ne iubeam…

Și ne iubeam sub morile de vânt,sub vremi de plâns pe vreascuri viața,cu jubilări de coase-n vânt,simțind iubirea… și speranța. Iubeam trudind doar înălțimii,un vis…

Citind iubirea

Citind iubirea în ochii vieții răscolite de amar,Am învățat să-i prețuiesc fiece șoaptă de cleștar,Să-i înțeleg tristețea, să îi ascult inima și dorul,S-o scriu în…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *