Timp pierdut, acasă, singur,
Vorbele mamei, mai prețioase,
Îmi sunt tipărite pe oase,
Dar ea-mi zicea în tăcere:
„Fii un prinț printre stele.”
Mă făcea să zâmbesc mereu,
Până-ntr-o zi când am văzut-o fără aer.
Ultimele cuvinte ale ei:
„Fii curajos precum o ploaie.”
Nu mi-am dat seama ce însemna,
Dar azi am înțeles despre ce vorbea:
Despre un curaj nedeslușit,
Despre care și tata mi-a vorbit.
Dar ce păcat, el s-a dus,
În pământ, parcă-l văd și acum la apus.
Ți-am auzit vocea în tăcere,Acea voce care îmi dădea putereÎn clipele rele, pline de durere;Erai tu cea care mă făcea să simt plăcere… Auzindu-ți vocea…
Am văzut soarele noaptea,când plângeam de dor de ea.A căzut luna pe pământcând i-am spus ultimul cuvânt. Am fost învins de realitate,trădat, lipsit de sinceritate.Te-am…
Când îți vezi mama moartă,Și când știi că nu ai avut nici tată,Iar când îi vezi pe ambii morți în pat,Nu te poți opri din…
Și din nou fumez în tăcere,Iar trupul meu e predestinat la durere.Un fum mă ridică,Altul mă sufocă. Cu un fum aș fi infinit,Cu un fum…
de Florin Chirsanov Şoapte, aud numai şoapte, Despre noi, căci ne-am despărțit azi noapte. Nu știu de ce, dar am un sentiment, De frică, căci…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri