Nicoleta Tofan, TA232
Sub cer de dor și limbă românească, Ai scris lumină-n fiecare vers, Cu suflet cald și inimă părintească, Ai pus în cuvinte tot ce este sfânt. Din lacrimi, rugăciuni și dor de mamă, Ai făurit un cântec nemuritor, Ne-ai învățat să fim cu toții o seamă, Să ne iubim pământul și al nostru popor. Și azi, prin versul tău ce nu apune, Trăiește graiul dulce, viu și blând, Grigore Vieru, stea peste genune, Rămâi în veac al neamului cuvânt.
de Nicoleta Tofan, TA232 Pe drumul versului curat Mergi liniștit, tu, fiu, mereu, Cu dorul blând ce l-ai purtat Din inima tatălui tău. În cartea…
de Ionela Cioban Eminescu, geniu sfânt,Dor ce cântă pe pământ,Glas de stele, gând curat,Veșnicie-n vers lăsat. Din trecuturi pline- n dor,Peste timp ne ești izvor,Cu-al…
Mihai, în versul tău se-ascunde Un dor adânc de veșnicii. În lumea ta ce parcă inundă Mistere, visuri mari, nemărginiri. Cu pana ta ai scris…
În zorii blânzi ai primăverii, Se-așterne-o rază pe pământ, E ziua sfântă-a mângâierii, A celor ce ne-au dat cuvânt. Femeia-i cântec, dor și floare, E…
de Denis Mihai, EE221 Mihai, luceafăr printre stele, Ce-n veacuri dorul ni-l veghezi, Din zbor de vis și din cuvinte grele, Nemuritor în suflet ne…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri