Moștenirea Tatălui
de Nicoleta Tofan, TA232
Pe drumul versului curat Mergi liniștit, tu, fiu, mereu, Cu dorul blând ce l-ai purtat Din inima tatălui tău. În cartea lui trăiește dorul De mamă, limbă și pământ, Iar tu păstrezi ca pe un nor Lumina unui sfânt cuvânt. Și cât va fi pe lume graiul Ce ne unește zi de zi, Va dăinui prin tine raiul Versului ce nu va muri.
Răspunsuri