Ciorăscu Alexandrina: „UN LOC SUB SOARE – Tot ce se face în viață, se face cu oameni ”

În data de 12 septembrie 2025, în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, Teatrul Național „Mihai Eminescu” a prezentat spectacolul „Un loc sub soare”, producția Teatrului Muzical-Dramatic „B.P. Hasdeu” Cahul, jucat în Sala Studio „Valeriu Cupcea”, ora 17:00. „Un loc sub soare” este un spectacol documentar construit pe baza unor interviuri reale cu „oamenii sudului” – oameni din comunitățile rurale ale regiunilor Cahul, Leova, Cantemir – și aduce pe scenă experiențe de viață, mărturii personale, expresii și noțiuni ce reflectă realități sociale, dar și speranțe. Scenariul nu se bazează pe dramaturgie clasică, ci pe autentic, pe testimoniale, pe oamenii care „pun umărul și fac ca Moldova să fie mai frumoasă”.

Luminița Țâcu folosește teatrul ca spațiu de reflecție și dialog. Forma este simplă, dar în simplitatea ei există forța: actorii nu sunt doar interpreți, ci purtători de mărturii – ei redau vocile. Este un teatru care ascultă. Spațiul scenic al spectacolului „Un loc sub soare” este reprezentat prin trei pereți albi, care delimitează o lume în care fiecare voce își poate găsi ecoul. În acest spațiu scenic simplu, câteva obiecte devin semne: gălețile pline cu frunze evocă munca pământului, hârlețul rezemat de perete amintește de efortul fizic continuu, iar toba aduce pulsul colectiv, chemarea la solidaritate. Cinci scaune negre oferă actorilor locul de mărturie, în timp ce scaunul cu rotile se transformă într-un simbol al fragilității, dar și al rezistenței. Astfel, lipsa decorului spectaculos lasă loc obiectelor cotidiene să devină martori ai vieților povestite. Cele cinci scaune negre erau transformate într-un adevărat instrument de acțiune: folosite de actori în momentele de confesiune, acestea deveneau suport și instrument sonor în același timp, creând o atmosferă intensă. În unele momente erau puse la pământ și deveneau trepte pe care actorii se urcau, sugerând lupta, căderea și dorința de a se ridica. Pe de altă parte, se află 5 jachete sport, de culori diferite: roșu (revolta), portocaliu (dorința de a trăi), albastru-închis (reflecția interioară) și gri (apăsarea unei vieți fără culoare), și o minge. Acestea nu erau simple obiecte de decor, ci sugerau fragmente de viață obișnuită, jocul copilăriei, dorința de libertate și apartenența la un spațiu comunitar.

Atmosfera creată are o intensitate aparte: pe scenă se proiectează fotografii reale ale locatarilor, care devin decor și mărturie, iar sunetul folosește originalitatea și ambianța autentică, completată doar de câteva preluări de muzică populară și folk, integrate pentru a ancora spectacolul în cultura locală. Luminile alternează între tonuri calde și reci: cele calde apropie spectatorul de confesiune și emoție, iar cele reci intensifică dramatismul și distanța. Acest joc de culori vizuale devine un limbaj simbolic, sugerând balansul dintre durere și speranță, dintre trecut și viitor. Interpretarea actorilor (Rodica Ciobanu, Natalia Mândru-Ciolac, Maria Ciobănică, Valeria-Elena Gurova și Adrian Covaci) se distinge prin naturalețe. Fără exagerarea scenică, actorii transmit sentimentul de originalitate locatară, lăsând impresia că fiecare voce de pe scenă aparține cuiva din viața reală. Prin gesturi reținute și printr-un joc interior puternic, aceștia reușesc să aducă la suprafață tema curajului, patriotismului,ambiției, sentimentul de a ajuta pe altă persoană și de a împărți o bucată de pâine cu cineva flămând. Se remarcă și unitatea ansamblului: fiecare actor contribuie la construcția unui tablou colectiv, fără a diminua prezența celorlalți. Ritmul este bine dozat, alternând între fragmente delicate, de confesiune, și momente mai tensionate, susținute de muzică și lumini.

Spectacolul aduce un mesaj simplu, dar profund, care răsună ca un îndemn național: „În Moldova te simți bine, aici ești la tine acasă și locul nostru este aici, în Moldova.” Aceste cuvinte nu apar doar ca o replică, ci ca o declarație de apartenență și identitate națională, care reunește vocile și experiențele prezentate pe scenă într-un adevăr comun – cel al rădăcinilor, al comunității și al speranței într-un viitor construit împreună. Astfel, „Un loc sub soare” transmite ideea că fiecare om, indiferent de greutățile vieții, are dreptul la un rost, la o lumină și la un spațiu de recunoaștere – un loc al său sub soare.