Poezie, performance și performanță la Ungheni

E în pregătire un nou număr al Revistei Timpul, ediția din Republica Moldova. Vor apărea acolo mai multe materiale despre Festivalul Întâlniri la Timp, care a fost atât de intens cât trei festivaluri la un loc. Una dintre zile s-a petrecut la Ungheni, unde ne-a primit Petru Langa, directorul Liceului „Mihai Eminescu”, proaspăt renovat cu 4 milioane de euro, printr-un grant acordat de Guvernul României. N-am mai fost până acum la Ungheni și am descoperit cu bucurie un oraș european, cu numeroase școli și licee performante. Liceul Eminescu are laboratoare IT moderne, cu imprimante 3D, laborator de robotică, muzeul liceului, panouri fotovoltaice, clase cu mobilier nou și table inteligente și, mai ales, un concept de organizare nu doar a spațiului, ci și a activităților de zi cu zi, bazat pe valori.

Văzându-l pe directorul liceului cum vorbește despre comunitatea pe care o administrează, dumnealui fiind, în același timp, și profesor de fizică, dar și, printre altele, președintele Asociației Teritoriale de fotbal din Ungheni, mi-am adus aminte și de bunicul meu, care organiza cu aceeași pasiune lucrurile în școala din Cosăuți. Ajungând, în turul ghidat pe care ni l-a făcut, la grădina școlii, cu toții am admirat trandafirii și ne-am întrebat, firesc, cine se ocupă de ei. Domnul Langa a spus că se ocupă personal, e o pasiune a sa.

O secvență importantă a festivalului a fost implicarea elevilor acestui liceu într-un spectacol performativ construit de actrița Galina Lazarenco și de poeta Radmila Popovici pornind de la textele celor cinci invitați ai festivalului. Știam că va fi un moment reușit, așa e întotdeauna când sunt implicați elevi și profesori, dar ce a ieșit mi-a depășit cu mult așteptările. Filmam secvența dedicată poeziei mele cu lacrimi în ochi. De asta imaginea e un pic mișcată, dar mă bucur că o am pentru arhivă. A fost un moment terapeutic, care m-a convins încă o dată că, poate, cel mai important rol al literaturii și, mai cu seamă, al poeziei, este să aducă oamenii împreună.

N-am mai reușit să-mi stăpânesc emoția atunci când o elevă a început să cânte câteva versuri dintr-o melodie despre care am scris, un cântec pe care nu l-am mai auzit de mulți ani, de pe vremea când buneii cântau împreună la masa de sărbătoare. Pentru o clipă, m-am reîntors în universul plin de bucurie și speranță despre care scriu în „De partea bună a hărții”. A fost cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi, cu atât mai mult cu cât nu mă așteptam deloc la atâta generozitate din partea tuturor celor care au făcut posibilă experiența, începând cu organizatorii festivalului, Dumitru Crudu și Maria Ivanov, continuând cu Galina Lazarenco și Radmila Popovici, elevii performeri și, nu în ultimul rând, directorul școlii, Petru Langa și primarul orașului Ungheni, Vitalie Vrabie, care au fost deschiși să colaboreze cu scriitorii, într-un proiect cultural.