„Copilul de 5 ani care încă mai știe să se mire”

Proiectul „Scriitorii pentru capitală, capitala pentru scriitori”, este un proiect relativ nou la Chișinău. În data de 13 septembrie, a avut loc cea de-a 8-a ediție. Un eveniment absolut inedit și necesar atât cititorilor, cât și scriitorilor, coordonat de Uniunea Scriitorilor din Moldova în parteneriat cu biblioteca „B. P. Hasdeu”, sub egida primăriei din Chișinău.

Cea de-a 8-a întâlnire a fost consacrată poetei Radmila Popovici, care, anul acesta, a lansat două cărți noi de poezie -„n ceruri odată” și „Fără escale”. Cărți care au fost disponibile pentru cititori la eveniment alături de celelalte volume adunate de autoare de-a lungul anilor.

Moderatorul seratei literare a fost scriitorul Arcadie Suceveanu. Lucru deloc accidental, așa cum anume dumnealui a fost cel care a încurajat primii pași făcuți de Radmila Popovici în lumea poeziei. Arcadie Suceveanu a fost primul poet consacrat care a citit versurile semnate de protagonista serii. Despre acele începuturi a povestit chiar scriitorul, spunând că „a legănat manuscrisul de poezie intitulat „Mi-s” ”, volum cu care Radmila Popovici a debutat în anul 2008. De atunci, Arcadie Suceveanu se bucură să urmărească evoluția poetei: „urmăresc treptele pe care le-a urcat spre templul creației și constat că are are multe trepte bine lucrate, bine șlefuite. Radmila este o prezență foarte activă și mai mult decât agreabilă în viata de fiecare zi, cu intervenții vii și foarte incitante pe Facebook, fie cu poeme, meditații sau proză. Lucru care bucură mai ales pe cei care au sprijinit-o de la început”. Arcadie Suceveanu a vorbit și despre registrele cu care operează Radmila Popovici în textele sale: „lucrează cel puțin pe două registre pe care le apreciez foarte mult – la început, a scris în vers clasic, rimat, ritmat, apoi, a trecut la versul alb, liber care o prinde bine”. De asemenea, moderatorul a identificat și temele majore din poezia Radmilei Popovici și anume: „dilemele vieții, ale trăirilor existențiale. Radmila este o poetă a mirării și a descoperirii miracolelor vieții. Are ca model poezia expresionistă”.

Așa cum Radmila Popovici are colaborări cu oameni din aproape toate laturile artei, a adunat la eveniment și artiști plastici, și muzicieni, și fotografi, și, desigur, mulți alți scriitori. Arcadie Suceveanu i-a invitat, pe rând, să vorbească despre poezia Radmilei Popovici.

Poeta Eugenia Bulat a felicitat Uniunea Scriitorilor, Biblioteca Publică Centrală și primăria pentru organizarea acestui minunat proiect, după care a mărturisit că este „una dintre admiratoarele poeziei Radmilei Popovici”. A mai spus că atunci când deschide paginile ei e ca și cum și-ar deschide venele: „Ea toarnă viață, reînnoiește viața în cel care o citește și acesta e un lucru minunat”. Apoi, a invitat publicul la un exercițiu și anume cel de a asculta poezia Radmilei Popovici cu ochii închiși pentru a îi simți și mai profund emoția, efectul. Eugenia Bulat a pregătit și o surpriză pentru poeta serii – i-a tradus în italiană Ars poetica.

Lica Sainciuc, pictorul împreună cu care Radmila Popovici a realizat cartea „PoEsențe”, a povestit despre cum poezia Radmilei Popovici l-a făcut să înțeleagă că, de fapt, „poezia nu e literatură, ea este stare, e ca un freamăt de codru”, subliniind că „Poeziile Radmilei sunt geniale”. Și-a amintit, de asemenea, și despre prima întâlnire cu poeta, întâlnire pe care a numit-o impresionantă. A zărit-o la evenimentul organizat de VIP magazin: „Omul anului”. L-a mirat seriozitatea cu care poeta urmarea toată lumea care era adunată la eveniment și a înțeles că are un spirit aparte.

Scriitoarea Claudia Partole a vorbit despre trăsăturile poeziei Radmilei Popovici, poezie care „iese din noțiunea de poezie, din ramele poeziei”, precizând că „frumusețea nu trebuie încorsetate ca femeia de altădată. Poezia adevărată trebuie să fie liberă” și se bucură pentru Radmila „pentru că a așteptat câteva decenii pentru a spune poezia așa cum este. Jocul de a boteza cărțile e extraordinar la Radmila Popovici”. Potrivit Claudiei Partole, „poezia Radmilei curge ca o apă de munte cristalină și totodată sățioasă care satură sufletul”. Ar asemana-o chiar cu acei căutătorii de aur de altădată pe Radmila: „un fel de pescuitor de perle, cunoscător al durerii perlei. În „Fără escale” vorbește despre lucruri banale, dar le spune într-un asemenea mod încât ele capătă un mesaj de rugăciune. Poeta studiază fenomenul dinăuntrul ei. Vede lucrurile aproape microscopic”.

Jurnalistul și pictorul Vasile Botnaru, pe lângă florile nemuritoare pe care i le-a dăuit Radmilei, a mai și felicitat-o pentru faptul că trăiește anume în secolul XXI, așa cum o vede „o eretică”, spune că „Radmila încearcă să meargă pe contrasens, pe contrasensurile cuvintelor”, fapt pentru care „cu două secole în urma, ardea pe vreascuri, iar Lică Sainciuc servea drept rug” :). După ce am râs copios cu toții, Vasile Botnaru a revenit la esențele tari ale poeziei Radmilei Popovici, spunând că ea scrie altfel: „Radmila imprimă cuvintelor sentimente, deși operăm cu aceleași cuvinte, avem la îndemână aceleași cuvinte, nu le folosim la fel: „Mușc din luna”, „visele mor fără mine”, sunt doar câteva dintre metaforele care îl surprind pe jurnalist, care a sesizat că poeta caută să afle „cum se produce actul de creație, ea întoarce cuvintele în așa fel încât să înțelegem că ele vin într-adevăr de la Dumnezeu”.

Svetlana Bivol, directorul Filarmonicii Naționale, și-a exprimat, de asemenea, atitudinea față de Radmila Popovici și emoția pe care o trăiește citind cărțile și comunicând cu ea. Acestea o marchează pe o buna perioadă de timp. Susține că „poezia Radmilei este foarte muzicală și armonioasă, senzuală chiar”. Dar „melodicitatea este și în făptura ei”, mai spune Svetlana Bivol. „Multe poezii le asociez cu anumite genuri muzicale, uneori cu o nocturnă de Chopin, alteori cu o sonetă, alteori cu o rapsodie plină de teme expresive, pe alocuri, este nu doar o simfonie, dar și de operă, o operă a lui Giuseppe”, concluzionează directoarea Filarmonicii Naționale.

În încheiere, Radmila Popovici a citit câteva din poeziile sale. Ne-a mărturisit că, în adâncul sufletului, încă mai păstrează copilul de 5 ani în stare să se mire de orice. Copilul care încă mai caută explicații, caută să dea contururi la tot ce îl înconjoară și pentru că a avut mereu la îndemână cuvintele, anume prin cuvinte a încercat să exprime tot ce găsește în jur. „Ceea ce sunt astăzi este produsul muncii atâtor generații…., nu am decât meritul de a fi urmat ceea ce m-au încurajat ai mei să fac. Nu eu scriu poezia, ci poezia mă scrie. În mijlocul haosului ordonat, poți avea o stare de imponderabilitate oferita de concentrare” a mai spus poeta. La 13 septembrie 2022, protagonista evenimentului are 13 cărți și foarte multe cântece pe versurile ei. „Textele cântate (spune Radmila Popovici) au ajuns mai ușor la public”. Textiera se consideră o mare norocoasă și promite să fie mereu sinceră „până la sânge”.