DOUĂ EVENIMENTE AȘTEPTATE LA CHIȘINĂU CU SUFLETUL LA GURĂ

Anul acesta, la același Muzeu și în aceeași zi, doar că la ore diferite au avut loc două evenimente, unul mai de răspundere decât altul, dar cu același curator, Artistul Plastic și Directorul Muzeului Național de Artă, Domnul Tudor Zbârnea. Unul din evenimente, și anume „Inaugurarea monumentului istoric DADIANI (1901), arhitect Alexandru Bernardazzi, a fost reabilitat în urma finalizării integrale a lucrărilor de conservare, restaurare și consolidare executate în baza proiectului elaborat de arhitectul Gheorghe Bulat, felicitările noastre!, și a avut loc la orele 14.00, eveniment la care am avut rara ocazie, fiind invitat, să mă aflu printre cei care au imortalizat momentul cu camera de luat vederi.

În cadrul evenimentului au fost inaugurate expoziții permanente ale Galeriilor de Artă Universală (aici aș vrea să mă laud cu faptul că muzeul deține o colecție (mai dă Doamne la mulți) valoroasă, completată cu Sculptură și Artă Decorativă Contemporană. Sălile Muzeului Național de Artă al Moldovei a găzduit în această zi destulă lume frumoasă la chip și la suflet, oameni care au împânzit sălile admirând și savurând din adevăratele comori, opere de artă de care poți fi mândru la nivel internațional. Am rătăcit cu camera de luat vederi prin labirintul Galeriei, începând cu subsolul ale cărui încăperi au devenit de nerecunoscut, după reparația care a durat ceva timp, dar nivelul corespunde normelor europene și vorbește de la sine.

De data asta, la Muzeu se simte o mână de gospodar care în tot ce face pune inimă și dragoste. Sculptura și piesele de Artă Decorativă în sfârșit sunt cu viză de reședință la ele acasă, aglomerația lor spune multe, în primul rând, despre cantitatea și calitatea acestui tezaur adunat cu timpul și pus în valoare pentru a aduce la cunoștință iubitorilor de frumos că Moldova are trecut, are prezent și sper să aibă și un viitor pe care i-l dorește fiecare. Camerele de luat vederi și-au încărcat cartelele cu cadre care cu timpul vor deveni istorice pentru cei care încă nu s-au născut. Din una din sălile cu pereții îmbrăcați cu pictură se aude o muzică de cameră care dă o anumită tonalitate acestui eveniment, un cvartet care nu pentru prima oară se simte ca la el acasă între pictură, sculptură și oameni copleșiți de virtuozitatea muzicii și magia pânzelor într-un buchet cu care se îmbibă centimetru cu centimetru, intră în pori și rămâne acolo pe totdeauna. Bomondul din Chișinău, și nu numai, deja s-a deprins cu „Bienala Internațională de Pictură” care este găzduită de Muzeul Național de Artă al Moldovei și care are, de fiecare dată, același curator, care nu este altcineva decât Directorul acestui Muzeu, Tudor Zbârnea.

A șaptea ediție, una de succes ca și celelalte, poate un pic mai aerisită, deoarece din pricina pandemiei mulți Artiști Plastici n-au reușit să-și trimită la timp creațiile, dar să mă credeți pe cuvânt că a fost de unde selecta cu brio o expoziție, care va dura până în data de 17 octombrie, timp destul, și nu prea, pentru a satura necesitățile culturale ale celor care știu drumul spre Altarul Artelor Frumoase. Nu în zădar se spune că inițiativa se pedepsește. Tudor Zbârnea, de la care a și venit ideea de a inaugura la Chișinău un așa Eveniment, care a devenit, și o spun cu certitudine, o tradiție frumoasă, o necesitate, spuneți-i cum vreți, dar de care răspunde cel cu inițiativa. Că e o muncă titanică, doar putem să ne dăm seama după gama largă a participanților, mai ales că se pregătește și Domnia sa de o Expoziție Personală unde va fi în vizorul criticilor de artă și trebuie să țină marca. Pe simeze, cei care au știut de eveniment și în primul rând participanții din mai multe țări: Austria, Bulgaria, Cehia, China, Cipru, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Franța, Germania, Ghana, India, Iran, Islanda, Israel, Italia, Japonia, Lituania, Moldova, Marea Britanie, Maroc, Mexic, Mongolia, Olanda, Panama, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia, Togo, Turcia, Ucraina și Ungaria, au avut ocazia să admire și să-și admire creațiile într-o horă pestriță de talente inedite. Puteai să-ți dai seama după limbajul în care se duceau discuțiile între participanți și vizitatori, o atmosferă caldă și prietenoasă, nu în zădar se spune că atunci când vorbesc Artele, armele tac. Coloritul, temperamentul și măiestria fiecărui Artist erau vizibile de la pânză la pânză, unii au luat cu asalt inimile vizitatorilor prin culoare, alții prin linie, unii prin compozițiile abstracte, alții prin cele figurative.

Pictura a stat în capul mesei îmbrăcată la patru ace: proaspătă, convingătoare, merituoasă, de aici și au urmat acele diplome și repartizare pe locuri a premianților, au fost și din cei care se ridică pe piedestalul acestui eveniment nu pentru prima oară. Artiștii Plastici au fost, sunt și vor rămâne acei luptători pașnici care au în dotare doar pensula, iar scutul cu care se apără este paleta pe care culorile se înfrățesc și cântă în cor, dirijate de oamenii care mai știu să viseze. Apropo, în locul cvartetului, de data asta, aerul a fost îmbibat cu o gamă largă de improvizații ale „Trigonului”, pentru unii deja cunoscut, pentru alții urma să se obișnuiască cu acești interpreți virtuoși, care au amestecat culorile cu sunetele, făcând să vibreze în aer o atmosferă în care să te simți rupt de realitate, dar de acolo, din mijlocul eternității.