Lidia Olog: „Dragă neamule”

Uneori, un loc poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Poate păstra în tăcerea pietrei o istorie, în apa sa o amintire și în numele gravate o datorie. Fântâna Eroilor este un astfel de loc – un spațiu al memoriei, al recunoștinței și al continuității. Astăzi, când Republica Moldova marchează 35 de ani de Independență, avem datoria nu doar să celebrăm libertatea, ci și să ne amintim de cei care au apărat-o cu prețul vieții. O națiune este puternică atunci când își cunoaște istoria și își cinstește eroii. Noi, profesorii, formăm generații care trebuie să înțeleagă că independența nu este doar un cuvânt din manualul de istorie, ci o valoare care se păstrează prin memorie, responsabilitate și respect. Din această convingere s-a născut proiectul „Fântâna Eroilor” – locul unde veșnicia își pleacă fruntea peste ape, o rană transformată în lumină. Există răni pe care timpul nu le închide, ci le mută în piatră. Și există locuri în care geografia devine destin: o fântână ridicată nu doar pentru a ogoi setea trupului, ci pentru a potoli setea de adevăr a unui neam care a învățat istoria prin jertfă.

La 35 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova, Fântâna Eroilor rămâne o mărturie vie a memoriei noastre. Situată la intrarea în satul Varnița, pe traseul Bender– Chișinău, ea nu este un simplu punct pe hartă, ci o piatră de hotar între uitare și eternitate. Libertatea nu se naște din protocol; ea miroase a sudoare, a praf de pe front și a tăcere de plumb. Într-o lume în care reperele se dizolvă cu repeziciunea unui clișeu politic, acest monument vine ca o reamintire incomodă și nobilă: nimic nu este gratis. Gravată în piatră, o inscripție memorială păstrează în câteva rânduri istoria nașterii acestui loc: „Fântâna a fost construită în anul 2008 cu ajutorul oamenilor de bună credință și sprijinul Asociației Tighina. Lucrările au fost coordonate de Constantin și Maria Roibu. Arhitect Mihai Brașovianu”. Sunt cuvinte simple, dar în spatele lor se află o întreagă poveste despre oameni care au refuzat ca memoria să fie acoperită de uitare. Prin determinarea neobosită a Asociației „Tighina” din București, la inițiativa domnului Alexei Păluță, acest loc a devenit o mărturie vie a recunoștinței și a memoriei. Alături de fântână, pe o piatră neagră din granit, sunt înscrise numele celor care și-au jertfit viața pentru libertatea noastră. Deasupra lor, ca o poruncă venită de dincolo de timp, stau cuvintele gravate pe placa memorială: „Ei au murit pentru tine, ca tu să trăiești pentru ei.” Câteva cuvinte, dar în ele încape o întreagă lecție despre jertfă, libertate și datorie. Fântâna Eroilor nu este doar o ctitorie materială, ci un act de igienă morală, o palmă dată amneziei colective. La marginea rănilor istorice ale acestui teritoriu se întâmplă miracolul continuității. An de an, pe data de două martie, spațiul din jurul fântânii se umple de lumina curată a oaspeților: părinții și rudele eroilor care și-au jertfit viața în războiul din 1992, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, slujitori ai altarului, poetul Efim Chicu, actorul Nicolae Jelescu, scriitori, jurnaliști și interpreți, reprezentanți ai Inspectoratului General de Poliție, reprezentanți ai Armatei Naționale, părinți, elevi și cadre didactice din Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, la care se alătură frații de suferință și speranță de la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Hîrbovăț, Anenii Noi, Gimnaziul „Mihai Viteazul” din satul Chircăiești, Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol”, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău, Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Fîrlădeni și alte vetre basarabene. Când acești copii cântă și recită lângă fântână, granițele invizibile se prăbușesc. Ei nu prezintă un simplu program artistic; ei fac un legământ. Un copil care atinge piatra aceasta și află cine a căzut pentru ca el să poată vorbi limba maternă nu mai poate fi manipulat, nu mai poate fi cumpărat, nu mai poate fi învins. Iar școala își redobândește aici sensul ei primordial: acela de a fi scut al identității. Astăzi, cel mai mare pericol nu mai este ocupantul din trecut, ci uitarea care se strecoară în noi atunci când încetăm să mai simțim prețul libertății și datoria față de cei care au plătit pentru ea. De aceea, Fântâna Eroilor rămâne un avertisment și o binecuvântare: un popor care își udă rădăcinile cu propria memorie nu poate fi dezrădăcinat. Să nu uităm oamenii care au avut curajul să creadă. Să nu uităm jertfa. Să nu uităm libertatea. Să nu uităm cine suntem. Eroii nu mor. Ei doar așteaptă să ne trezim.

Cu drag de neam și de țară, Lidia Olog,
director adjunct pentru educație, Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” or. Bender.