Dumitru CRUDU: „AM VĂZUT UN SPECTACOL CUM NU AM MAI VĂZUT”

IERI

Ieri am văzut un spectacol EXCEPȚIONAL, regizat de Maria Cămărășan după piesa Matca și poeziile lui Marin Sorescu, la TEATRU FĂRĂ NUME, în care inundațiile vin peste oameni și-i izolează, condamnându-i la moarte și nefericire. Irina- femeia gravidă din spectacol – poartă tunică ceea ce mă duce cu gândul că nenorocirea și calamitatea asta ar putea purta și un alt nume: războiul. Nu o să vă repovestesc conținutul spectacolului, pe care cu siguranță că îl știți chiar mai bine ca mine, ceea ce însă nu știți e cât de bine joacă actorii de la TEATRU FĂRĂ NUME și cât de bine cântă Alexandru Dicusar. În spectacol, unul dintre personaje e și Maria Cămărășan, joacă și ea și joacă nemaipomenit. Calamitățile vin peste noi și ne rup de ceilalți oameni, de familie, de sat, de oraș, de lumea în care trăim. Ne trezim față în față cu abisul. Unii oameni aleg să renunțe la luptă și mor, alții însă continuă să lupte sau se sacrifică pentru alți oameni. UN SPECTACOL NEMAIPOMENIT. NEMAIPOMENIT. Tragic, cum sunt tragice și vremurile pe care le trăim. Curajos, cum sunt oamenii din tranșeele ucrainene, care apără Europa. SUBLIM, cum mai pot fi sublime doar tragediile grecești. Azi merg să-l văd pentru a doua oară.

AZI

MATCA ( după piesa Matca și poeziile lui Marin Sorescu) care se joacă azi la TEATRU FĂRĂ NUME e un spectacol pur și simplu ZGUDUITOR, cu regizoarea Maria Cămărășan și actrița Antonia Barancea în prim-plan. Am fost și l-am văzut și vă spun cu toată ființa mea că e un spectacol cum nu am mai văzut. UN MARE SPECTACOL în care actorii pur și simplu cântă la propriu (Alexandru Dicusar a compus și a interpretat niște melodii nemuritoare) și la figurat (toți). Până și decorul cântă. Până și ramele de la ferestre sau scândurile de lemn care spintecă scena încolo și încoace. Nu am mai văzut nici un alt spectacol în care să devină personaj și decorul. Devine în acest spectacol SFÂȘIETOR. Decorul vorbește. Nu doar actorii vorbesc. ci și cadrele de lemn, care se ridică și coboară, se apropie și se îndepărtează. Sugerând cum se recompune și se destramă SENSUL EXISTENȚEI și ROSTUL omului pe pământ, în această lume. Mi-a plăcut tot în acest spectacol, în care am auzit tot, până și respirațiile spectatorilor din rândurile din față. TOȚI actorii sunt SUPERBI. BUCURIA de-a juca ni s-a transmis și nouă, transformându-se în bucuria de-a privi un MARE SPECTACOL, despre ce să facem când DAU năpastele peste noi: să luptăm sau să renunțăm. Cei care renunță, mor. Cei care luptă, trăiesc, ei sau apropiații lor.

Antonia Barancea a facut un rol mare. UN ROL URIAȘ. UN ROL COLOSAL. Fata gravidă care se sacrifică pentru copilul său. PArcă era o pianistă, cântând la toate clapele pianului. Cuvintele ei mi-au intrat în suflet și acolo au rămas. Așa cum razele de soare pătrund prin frunzișul pădurii sau prin geam, așa au pătruns și emoțiile în mine. Vă mulțumesc mult pentru acest rol ZGUDUITOR. Datorită dumneavoastră și doamnei Cămărășan îl percep pe Marin Sorescu ca pe un mare scriitor universal. Plecăciuni și mii de mulțimuri.

Pecăciuni și mii de mulțumiri tuturor actorilor. Galina Lazarenco, Ion Munteanu, Anatol Burlacu, actrița care a interpetat-o pe cealaltă Irină-toți au fost încântători.

E al doilea spectacol de-al Mariei Cămărășan pe care-l văd și e la fel de bun.

Mulțumesc, Maria Cămărășan, pentru acest spectacol răscolitor. Un spectacol URIAȘ.