Mihail Olenschi: La al timpului izvor

Venit-am la al timpului izvor
Să-l implorăm de ora întâlnirii,
În suflet înfloresc luminile de dor,
Iar vântul înfioară spicele iubirii.

Pe vatră geme focul în declin
Pictând ciudate umbre-n templul nopții,
Pe masă stau uitate pocalele cu vin,
Plopi tineri se închină-n fața porții.

Așează-te, iubito, lângă foc
Și-alungă cu lumina-ți umbra rece
Ce între noi ar vrea să-și facă loc.
Auzi cum Vremea în vârtejuri trece!

Cuprinde-mi tâmplele ce abundent sunt ninse
Cu palmele-ți din fericite zodii,
Prin geam ne intră-n casă petale de caise
Și-n sânge se desfac boboci de rodii.