Se zbat timpuri în vechi fotografii
Ca-ntr-o împărăție fermecată.
Pe scările memoriei urcă amintiri.
Melancolia se transformă într-o umbră violetă
a nedespărțirii, dezvăluind ancestrale dureri.
Oglinzile sufletului au ostenit
de povara imaginilor.
Toamna, cu ruguri de fum,
urcă pe cruce.
Iubito! Tu ai rămas sub ninsori
de petale
în alt anotimp.
Efigia regretelor,
pe contururi de aripi,
la mine te-aduce,
Aruncându-ne-n vânturi
autumnale.
Ce faci? Eu îmi petrec timpul, iubindu-te. Am căutat în caseta noastră cu amintiri ceva legat de noi. Am găsit primul sărut. Unde-mi erai? Unde…
Venit-am la al timpului izvor Să-l implorăm de ora întâlnirii, În suflet înfloresc luminile de dor, Iar vântul înfioară spicele iubirii. Pe vatră geme focul…
Mă pierd în moina gândurilor iară. Pe unde ești acuma, domnișoară? Nu te-am văzut de-atunci din primăvară. Auzi cum codrii-au început să geamă În prag…
Șuvoaie curg stelele din infinit Peste arbori porniți către …
Păstrează aceste clipe, Cu toate fibrele sufletului, Păstrează-le! Din mituri cad meteoriți. Cad în cascade. Iar iluziile se-ntorc șuvoaie în mituri. Ne rămâne doar amintirea……
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri