Reabilitare


Un răsărit mereu îmi caut
Într-un asfințit
Ce mă veghează,
În timp ce dimineața
Îmi sărută-al bucuriei creștet
Și nu-ncetează
Să mă supună cercetării
Când un bine caut să descopăr
Într-un rău
Uitat de un neprieten,
Intenționat,
În buzunarul timpului ce mi l-a dăruit.

Îl recunosc ca pe un bun
Ce-mi aparține,
Dar la sfârșit de an
Fac ordine cu vehemență,
Facturile rămase le achit:
Șterg, iert, și uit…
Fără-a pretinde titlul
De deștept sau prost,
Prefer a fi naivul
Ce îmbracă-o nouă haină a decenței.
Nu am restanțe…
Nici le-am camuflat
Sub semnul unei pandemii,
Deloc butaforie
În pierderi irecuperabile…
De oameni vii…

…Mă reabilitez, dar nu și adaptez
La răni cicatrizate – sângerii…
Deși… o nouă zi
Începe-n noaptea de-Anul Nou…
Dum spiro, spero, dragii mei:
Intru în dimineață prin amurg
Și-n răsărit prin asfințit…
Această iarnă
Îmi zâmbește-a primăvară…
Vă invit…
Un răsărit
Mereu ar fi binevenit
Când îl descoperi
Într-un asfințit…

Articole asemănătoare

Rai pe pământ

Desprind iluziile de ideileCare-mi solicităA lor materializareNu mă-ndoiesc:Ele îmi sunt vindecare. Timpului demodatHaină nouă îi dăruiesc,Dar îi las străluciri de odinioară-Sensul, valoarea –În fața acestora…

Gabriela Tarsîna: Început

Cândva, demultCând ceasul era abstractIar lumina palpabilăAm fost cu toțiiDoar niste atomiCu toate cunoștințele lumiiPentru că lumeaNu existaCi însemnaViitorul.Și ne ciocneam înde noiCum ne îndemnaVeșnicia.Eram…

Gabriela Tarsîna: Viața

Cândva, demultCând ceasul era abstractIar lumina palpabilăAm fost cu toțiiDoar niste atomiCu toate cunoștințele lumiiPentru că lumeaNu existaCi însemnaViitorul.Și ne ciocneam înde noiCum ne îndemnaVeșnicia.Eram…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *