Sistemul educațional nu valorifică îndeajuns poeții contemporani

Interviu cu tânăra poetă Valeria Coțofană, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău, membră a atelierului „Vlad Ioviță”, condus de scriitorul Dumitru Crudu.

Dragă Valeria, spune-mi, există o definiție a poeziei pentru tine? Cum ai defini poezia în secolul XXI?

Cred că ar fi greșit pentru mine să încerc să ofer o definiție concretă pentru ceva atât de viu și fluid precum ar fi poezia, dar în același timp nu poți scrie poezie fără să ai măcar o idee despre ce prezintă aceasta. Pentru mine, la fel cum omul e o combinație de sisteme și organe, poezia e o combinație de procedee artistice care funcționează împreună cu scopul de a sensibiliza și a scoate la iveală o emoție, atât în cititor, cât și în scriitor. Mi-ar plăcea să spun că înțeleg complet prezentul și viitorul poeziei postmoderniste, dar nu e așa. Nimeni nu-l înțelege cu adevărat, pentru că poezia aceasta este într-o continuă schimbare. E la fel ca un animal sălbatic: Trebuie îmblânzit, nu capturat.

De jumătate de an frecventezi atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviță”, condus de scriitorul Dumitru Crudu. Cum ai ajuns aici? Cu ce impresii ieși de la aceste ateliere? În ce mod te ajută să crești?

Acest atelier a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au putut întâmpla ca poetă. Am ajuns la atelierul “Vlad Ioviță” absolut întâmplător, după ce mi-am cumpărat din întâmplare antologia “Tineri poeți din Chișinău”, îngrijită de Dumitru Crudu, în urma cărei lecturi am avut un gând ciudat de curajos pentru mine: “Ce-ar fi să-mi pun toate poemele într-un document și să i le expediez Domnului Crudu, cerând un feedback?” Așa am și făcut. Dumnealui a răspuns câteva ore mai târziu, invitându-mă la următorul atelier, care avea să se întâmple ziua următoare. De atunci fac tot posibilul să ajung sâmbetele la atelier, care mi-a deschis multe uși și mi-a arătat cum se scrie poezia adevărată.

Împreună cu membrii atelierului ai mers la tabăra de literatură „Leonard Tuchilatu”, care s-a desfășurat în raionul Glodeni. Cum au fost acele 5 zile pentru tine? Ți-ai făcut prieteni aici? Care sunt cele mai memorabile amintiri?

Exact ca și atelierul “Vlad Ioviță”, tabăra a fost o experiență de care nu aș fi putut avea parte într-un moment mai potrivit. Ca tânără poetă, era de datoria mea să absorb toate cunoștințele manifestate de ceilalți poeți. E surprinzător cât de mult au schimbat acele 5 zile parcursul meu ca poetă. Acolo am cunoscut persoane fantastice, care m-au ajutat și m-au susținut mult în ultimele luni, precum Maria Ivanov, Augustina Visan, Romeo Aurelian Ilie, și mulți alții de la care am avut și am în continuare multe de învățat. Îmi sunt foarte dragi amintirile meciurilor de fotbal, plimbărilor de seară, petrecerilor dansante și chiar și cele timpului dedicat pentru scris. A fost o tabără reușită, unde s-au născut unele din cele mai bune poeme ale mele.

Ai participat la câteva recitaluri de poezie. Cum percepe publicul poezia postmodernistă?

Depinde de fapt despre ce public vorbim, însă masele generale sunt cam în urmă ce ține de poezia postmodernistă. Mulți încă cred că poezia se scrie cu rimă și despre teme romantice și sunt cumva sceptici poeziei scrisă astăzi. Consider că acest lucru i-l datorăm în principal sistemului educațional, care nu valorifică îndeajuns poeții contemporani. Atât ca poetă, cât și ca tânără, încerc să promovez poezia postmodernistă oriunde pot, la școală, în familie, între prieteni, chiar și în alte activități care nu au nimic cu literatura.

Ți-ai dori să publici o carte de poezie? Îți dorești să devii o poetă cunoscută?

Ar fi un act de falsă modestie dacă aș spune “Nu”. Chiar dacă acest lucru nu e scopul meu ca poetă, este un punct la care orice scriitor și-ar dori să ajungă. Lucrez chiar acum la un manuscris la care țin foarte mult. Sper să meargă tot conform planului și să iasă până toamna anului viitor, însă chiar dacă va interveni ceva, sunt sigură că voi mai avea ocazii să-mi împlinesc această aspirație. Când vine vorba de faimă sau a fi cunoscut, cred că e o sabie cu două tăișuri. Mi-aș dori să fiu cunoscută doar atât cât voi putea cunoaște și eu. Pentru mine, faima e doar un portal prin care cunoști oameni mari, de la care poți învăța sau a primi unele oportunități de care nu ai fi avut parte în alt mod. De multe ori, în conversații cu prietenii, spuneam că mă voi simți împlinită ca poetă atunci când măcar o persoană necunoscută îmi va spune că poezia mea a inspirat-o sau a atins-o. Acest lucru s-a întâmplat deja de câteva ori și sentimentul din timpul citirii acelor mesaje este inegalabil. Evident, asta nu înseamnă că ar trebui să mă opresc aici, dar anume gândul că poemele mele au marcat câteva vieți, mă face mulțumită de parcursul meu.

Vara aceasta te-ai implicat în Festivalul Internațional de Literatură și Traducere din Chișinău. Prin ce a fost inedită această experiență?

În primul rând a fost frumos să privești cum se naște ceva nou. Chiar dacă a fost construit după modelul FILIT Iași, FILIT Chișinău a fost ceva cu propria personalitate care rezistă de unul singur. În cadrul festivalului am putut interacționa și colabora cu oameni inteligenți de la care am multe de învățat. Va fi o onoare să văd acest festival crescând și maturizându-se cu timpul. Avem nevoie de astfel de evenimente, avem nevoie de poezie, nu doar noi, oamenii din domeniu, ci și publicul larg, elevii din țară, părinții lor, profesorii lor, pentru că astfel de evenimente educă și ne ajută să formăm o identitate culturală din ce în ce mai sănătoasă, ne ajută să creștem o generație de oameni care apreciază cultura, iar poate la un moment dat, prin prisma a astfel de festivaluri vom da artei valoarea pe care o merită cu adevărat.

Pe 2 decembrie vei participa cu poezie la „Dosarul Crimei Împotriva Versului”, un proiect care va avea loc la Centrul Național de Educație Prin Artă. Ai un mesaj pentru doritorii de a participa la acest eveniment?

“Dosarul nr. 4” este un eveniment în care s-a depus mult suflet și multă muncă. A fost organizat într-un timp foarte scurt de o mână de oameni pasionați de artă. Va fi o seară plină de poezie, artă vizuală și muzică, pe care o vom încheia cu o discuție moderată de mine dintre Maria Ivanov și Dumitru Crudu cu tema “Încotro se îndreaptă poezia contemporană?”. Pe parcursul unei singure luni am lucrat împreună cu Vlada Cazanoi și Mihai Cucu, care sunt coordonatori de proiect, și Mihai Railean care este artistul vizual, pentru a face un eveniment cât mai fluid și simbiotic care să îmbine cât mai natural aceste aspecte. Sperăm că ne va reuși. Link-ul formularului de participare se află în descrierea paginii de Instagram și Facebook Dosarul Crimei Împotriva Versului. Vă așteptăm cu mult drag, pentru că nu există artă, dacă nu are cine se bucura de ea!