Runc, de Adrian Buzu

Din mila Domnului preasfânt
A apărut pe acest pământ
În capul unui foișor
Unde se află un nesecat izvor
O mănăstire ca-n povești
Ascunsă cu taine duhovnicești
E Runcul, sfânta mănăstire
A tainelor celor cerești
Aici e-o liniște deplină
Doar rugăciunea minții se aude răsunând
Căci până și copacii
Citesc Psaltirea murmurând
Aici sunt și monahi destoinici
Cu frică doar de Dumnezeu
Ce stau de veghe zi și noapte
Cu genunchii plecați mereu
Și în biserică se adună
Cântând cu frică ei în cor
Tânjește dorul de acasă
Tânjește doar de Dumnezeu
Căci ei doresc un singur lucru
Nu aur, smirnă, slavă
Și cel mai scump și prețuit
O sfântă mare, mântuire
Atât ei vor, atât…
Căci doar prin mântuire
Monahul se simte împlinit
În fânta mare mănăstire
Ce Runc a fost pe veci numită.
Autor: Adrian Buzu.

Răspunsuri