Răspunde-mi cât ești tânăr

Cafeaua dimineața, mi-o beau cântând sonate,

Găsind a ta privire, în piese rafinate,

Ce sună doar a tine, în note, al tău glas,

De clasici scrise ele, ce-n suflet mi-au rămas.

________________________________________

În ochii tăi ca marea, albastrul infinit…

Am regăsit o pace, și-un loc de revenit.

Privindu-mă adesea, te-aș întreba ce vrei,

Ți-aș pune întrebarea: ,,Tu ce vezi în ai mei?”

________________________________________

Trec ani și mii de ore și nu înțelegeam,

Ce ai fi vrut să-mi spui, atunci când eu plecam?

Vreau doar să-ți fie bine, și totuși, când ți-e greu,

Atunci când rămâi singur, în mintea ta sunt eu?

________________________________________

Îți văd și-acum iubirea, căci ea n-o să dispară,

Această energie, frumoasă, mult prea rară,

Reflectă-te în mine, s-aud ca în ecouri,

Că noi suntem o artă, pictată în tablouri.

________________________________________

Un haos de emoții, momentul așteptat,

Să facem să existe ce-a fost mult amânat.

Mereu o tensiune creată între noi,

O liniște ce-aprinde un foc în amândoi.

________________________________________

Scăpând de orice frică, de orice gând anost,

Să discutăm o viață, redevenind ce-am fost.

Iar lacrimi să ne curgă de timpul risipit,

Să-mi spui că toată viața pe mine m-ai iubit.

________________________________________

Tu nu pierzi niciodată și-acum mă pierzi pe mine?

Povară este gândul născut dintre suspine,

Crezând că avem vreme, vedem în paralel,

Că timpul trece-n grabă, trecând și noi cu el.

________________________________________

Privind la ce-i în față, la tot ce am avut,

În lumea cea modernă, trăind ca în trecut.

O șansă la iubire, în cer sau în pustiu,

Răspunde-mi cât ești tânăr, cât nu e prea târziu.