Îngroapă țigările, dacă vrei să te lași de fumat!

Vrei să nu mai fumezi? Adică, chiar vrei? Atunci, îngroapă țigările! La propriu, nu metaforic!

M-am gândit și m-am tot răzgândit de multe ori, dacă să scriu sau nu acest articol. Am ales să o fac. Pentru toți aceia care CHIAR VOR să nu mai fumeze și nu pot, nu știu ori se tem că, fără țigări, viața lor nu va mai fi la fel (ceea ce este de fapt adevărat, dar schimbările vor fi benefice).

Te rog pe tine, cititorule, să continui să citești acest articol, dacă și numai dacă, îți dorești cu adevărat să nu mai fumezi sau dacă ești nefumător, dar ai vrea să ajuți pe altcineva (care își dorește) să renunțe la fumat! Altfel, dacă ești doar un fumător curios, poți citi altceva ce ți se potrivește. Pentru că este posibil să înțelegi faptul că, metoda de a îngropa țigările, chiar funcționează și, mai rău pentru tine, să o și aplici. Și vei suferi! Pentru că nu ești pregătit, nu îți dorești să rămâi fără țigări!

CITEȘTE DOAR DACĂ VREI SĂ NU MAI FUMEZI !!!

Cu siguranță, orice vârstă ai avea, deja ai pierdut un suflet drag pe lumea asta. Poate ți-ai îngropat un părinte, un frate sau o soră, un unchi, un văr, o bunică, un soț sau o soție, un prieten ori, mai rău, un copil! Sau cineva apropiat ție a făcut-o, iar tu ai fost acolo pentru el sau ea. Nimeni nu te-a întrebat pe tine sau pe aproapele tău, dacă este pregătit sau dacă își dorește să își îngroape pe cineva pe care iubește. Și totuși, este nevoit să o facă. Suferim, ne doare, îi simțim lipsa, plângem, ne strigăm durerea la cer, dar noi rămânem în viață. Și ne continuăm viața fără omul drag pe care l-am pierdut.

Vrei să nu mai fumezi? Omoară țigările în mintea ta, apoi îngroapă-le în pământ. Învață apoi să trăiești fără ele. Poți trăi fără mama ta, fără fratele tău. Crezi că nu poți trăi fără țigări? Încearcă!

Acum 2 ani, prin primăvară, mă plimbam prin cimitirul din zona în care locuiesc. Merg foarte des acolo, în special când simt nevoia să mă relaxez. Pentru cei care locuiți în Germania nu trebuie să mai spun cât de diferit este un cimitir de aici, față de cele din Romania. Este precum un parc deosebit de mare și de frumos, cu un lac imens în mijloc.

Între paranteze fie spus, de vreo 2-3 luni îmi doream să renunț la fumat. Încercasem eu cândva multe metode, toate fără succes. Cel mai mult am reușit să nu mai fumez 3 săptămâni, acum câțiva ani, cu ,,Metoda ușoară” a lui Alen Carr.

Revenind la idee, mă plimbam pe una dintre alei. M-am așezat pe o bancă și am privit spre parcela cu morminte din fața mea. Părea un feeric loc de joacă. Ați ghicit, era chiar parcela unde erau îngropați copii.

Mi-am aprins o țigară și, în timp ce fumam, un cuplu tânăr, pe care nu îl observasem înăuntru, pășea afară din acel loc. Cu siguranță erau părinții unui îngeraș. Nu știu de ce, m-a cuprins instant o stare de nedumerire, de mirare, când am văzut mai bine chipurile acelor părinți de înger. Își zâmbeau și vorbeau despre ce urmau să facă mai departe în acea zi. ,,Aaaa, sigur au trecut câțiva ani buni de când le-a murit copilul”, mi-am spus rapid. ,,Așa se explică liniștea și puterea lor de a se purta așa”. Fix după aceste gânduri, am stins țigara de asfalt cu piciorul. În timp ce m-am aplecat să o culeg de jos, mi-am dat seama! ,,Da, cu siguranță acei oameni au suferit cumplit când le-a murit copilul! Cu timpul însă, au înțeles că viața lor continuă.”

“Ca să pot renunța la fumat, trebuie să omor cumva țigările și să le îngrop!” “Doamne, ce idee minunată mi-ai dat, chiar in acest loc! Dacă va funcționa la mine măcar o lună de zile, promit să o transmit tuturor!” Cu toate că simțeam că voi fi nefumătoare mult mai mult timp de atunci încolo. Să fiu sinceră, mă vedeam tot restul vieții fără să mai fumez.

Timp de 2-3 luni de zile am lucrat la noua metodă de a deveni nefumătoare. Îmi trebuia un plan, trebuia să nu mai repet nici una din greșelile din trecut, trebuia să reușesc! Adică, dacă nici îngropate nu pot lăsa țigările, cum altfel aș putea?!

Am început să scriu, să îmi aștern pe foi ideile (da, sunt mai de moda veche, ador să scriu pe foaie, nu la calculator…).

Continuarea o veți putea citi într-un articol următor, precum și povestea unui SRL cu numele Cimitirul Viciilor pe care l-am deschis în acel an în România (care însă nu a desfășurat încă activitate) și povestea participării mele la ,,Summit-ul femeilor de succes din Germania 2019”, unde am vorbit despre acest proiect pe scenă, în fața multor oameni, și unde am acordat și un scurt interviu pentru una din televiziunile românești, tot pe această temă.