Lecții de supraviețuire. „A fi” într-un alt „a fi”. Sunt zile. - Poezii de Janeta Iuga

Lecții de supraviețuire (I)

Când sfârșitul se infiltrează în pereții inimii,
începem să zugrăvim cu mintea,
până când acoperim rănile vieții
și o transformăm în cameră de oaspeți
pentru momentele care nu poartă tocuri,
din dorința de a nu face zgomot în trecere.
Singura urmă a întrevederii
este legitimația de prins în piept cu titlul Azi,
uitată pe noptieră.

________________________

Lecții de supraviețuire (II)

Când nu mai avem material de fericire,
începem să ne croșetăm sufletul.
Prin fiecare ochi intră lumina
și iese întunericul;
important e sensul.

______________________

***A fi* într-un alt *a fi***

Nu-ți fie teamă!
Îngerii au adormit pe tâmplele tale
cu aripile desfăcute,
ca să te poți cățăra Deasupra
când mărăcinii vor încerca
să te prindă de glezne
mușcându-ți călcâiul
cu dinții crescuți din oasele
pe care le-ai lăsat un timp
la-ncolțit…

_________________________

Sunt zile

în care elefanți
îți aleargă prin aortă
când cerul miroase a pâine
dospită de Dumnezeu,
iar bucuriile au gust de lapte matern.
Sunt zile în care nostalgiile
se îmbracă în haine de tortură,
iar ochii stau în genunchi
căutându-și culoarea
pe străzile crepusculare
ale prezentului.
Sunt zile în care pulsul
ți-e slab ca o ploaie
contondentă,
și atunci începi
să pictezi elefanți pe asfalt,
ca într-o vreme să o ia la pas
din nou prin aortă.

_______________________

Janeta Iuga, tânără poetă din Banatul de câmpie, scrie versuri în care lumea se dezbară de frivolități. Micro-universul poetei se conturează în raport cu timpul lumii și cu cel interior, individual, în care descoperirea eului poetic pare să reprezinte nucleul tematic. Timpul și percepția sa, viața și moartea, dar și poziția eului în raport cu sinele și lumea, compun doar câteva dintre temele recurente ale poetei.

*Sursa fotografiei – arhiva autoarei