Moldoveanul meu – Ionel Teodoreanu

Moldoveanul meu s-a născut la Iași, în familia lui Osvald și Sofia Teodoreanu, cea din urmă fiind fiica renumitului Gavriil Muzicescu.

Studiază la București, apoi revine la Iași. În 1918 o întâlnește pe ea, Lily, Maria Ștefana Lupașcu, viitoare soție și scriitoarea Ștefana Velisar-Teodoreanu. Pasiunea pentru lectură și scris a creat chintesența dintre cei doi.

După ce își obține  diploma facultății de Drept de la Iași, Ionel Teodoreanu, se căsătorește cu Lily, la Iași, unde își va profesa meseria, iar din căsătoria celor doi se nasc doi băieți gemeni.

Debutează cu Ulița copilăriei în 1923, iar începând cu 1925 autorul cunoaște un adevărat succes literar adăugând în literatura română asemenea opere precum sunt: La Medeleni, Turnul Milenei, Bal Mascat, Fata din Zlataust, Secretul Anei Florentin sau Lorelei.

Prietenul lui Sadoveanu își ”rătăcește” talentul preferând să dedice timpul pentru a scrie despre cât mai mult despre Adolescență, o perioadă atât de complicată și frumoasă. El este poetul care rătăcește în roman, original în proza scrisă cu o urmă gravă de lirism, veșnic îndrăgostit de copilărie și urmele paradisiace lăsate de ea.

”Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi… Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou…”. – La Medeleni.

Teodoreanu împletește personaje care par să vibreze la marginea dintre vis și realitate, plonjează cu o grație inegalabilă.

”Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat!

Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist” – Fata din Zlataust

Perfecționist și meditativ, evadează în fiecare roman, discret, solitarul nostru ne lasă o moștenire în care este loc doar pentru cei care simt și respiră cu același ritm.

”Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec”.- Lorelei

Moldoveanul meu ne-a creat exemplare de femei unice, frumuseți misterioase care cuceresc iremediabil și te lasă pe un front capitulat de dragoste.

”Femeile care au murit tinere devin și mai frumoase, patetica tăcere a mpormântului redându-le ceea ce da Vinci a dat Giocondei”.- Lorelei

”Leșinul dă sufletului și panica și intensitatea morții. Durase numai câteva secunde, dar sufletul își pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică.”- Lorelei.

Lorelei a fost scrisă pe malul mării.