„Vara în care mama a avut ochii verzi”, Tatiana Țîbuleac. Recomandare de carte

Sunt aproape convinsă că am trecut cu toții prin aceleași trăiri și am simțit aceleași sentimente: de la dezgust și până la admirația pentru personaje precum Aleksy, cel care descrie personajul principal al romanului de față. Un tânăr nevoit să își petreacă întreaga sa vacanță de vară alături de cea cărei îi spune mamă, însă față de care nu simte nici un sentiment divin.

Autoarea ne face cunoștință cu drama unei familii întregi ce nu este desprinsă din filmele cu happy end. Nu găsim nici un fel de menaj, iar printr-un stil direct, tranșant chiar, Tatiana Țîbuleac ne pune în fața unei scriituri în care nu aveam loc de prea multă interpretare. Da, sunt și unele pasaje-vis, dar prezența lor doar amplifică duritatea realității auctoriale. Părinții nu ni-i putem alege, neamurile la fel (din păcate), putem doar sa alegem cine dorim să devenim, ce lecții să putem culege din tot ceea ce ni se întâmplă în cursul vieții, ce imagine putem păstra de la oamenii vajnici, și cum putem să alegem, la nivel individual, bunul sau răul din ei.

Avem o carte-lecție în față, un clasic „nu judeca cartea după copertă” transformat în „călătorie în care am descoperit lumea mea”, am scos zăvorul de la ușă și am lăsat-o pe mama să intre!

Ce se întâmplă timp de 3 luni, ce condiții au fost, ce dialoguri s-au purtat și ce durerea mută se dezvoltă, pe toate le veți descoperiți doar după ce faceți un ceai fierbinte. O să aveți nevoie de el! Cartea este stirct interzisă pentru cei anemici, iubitori de happy-enduri sau cărți siropoase.

Vă las două fragmente pentru poftă de lectură:

„Pe lângă mine, tăcuți și speriați, treceau părinții. O adunătură tristă de perle false și cravate ieftine, venită să-și colecteze copiii nereușiți, ascunși de ochii lumii.”

„Acest capitol incoerent și lipsit de orice sens nu va ajunge, probabil, în carte, însă îl las aici pentru orice eventualitate, în cazul în care cineva – vreun psihiatru sau vreun critic psihopat – va dori să stabilească cronologic ce s-a întâmplat cu mine în vara mamei.”