Comunitatea Română din Irlanda, oameni pentru oameni

Emigranții, oriunde s-ar stabili în lumea asta, se strâng, în mod firesc, în jurul unor entități spiritual-comunitar-sociale. Desigur, pentru aceasta este nevoie de cineva care să inițieze formarea unei astfel de entități. Oamenii au nevoie să interacționeze cu semeni de-ai lor, care împărtășesc aceleași obiceiuri și care vorbesc aceeași limbă, chiar dacă pe parcurs ei vor apuca drumuri diferite. Românii care au venit printre primii în Irlanda, puțini la număr (oficial se pare că primii 12 români au venit în Irlanda în ziua de 13 septembrie 1991, ca suporteri ai unei echipe de fotbal, iar a doua zi, de Ziua Crucii, au venit la biserica multi-etnică, unde slujeau preoții români: Părintele Irineu Ilie (+1986), Părintele Teofil Panait (+1992) și Părintele Irineu Ioan Crăciun, cei care au pus bazele primei Biserici Ortodoxe din Irlanda, cu adresa în 47 Arbour Hill, Dublin 7) s-au strâns, în mod firesc, în jurul bisericii.

Românii din Irlanda au avut de-a lungul vremii mai multe organizații, multe dintre ele pierzându-se pe parcurs. Acum, accesul la informație fiind extrem de rapid și ușor de întrebuințat, s-au creat numeroase grupuri online, pe criterii diferite, mai mult sau mai puțin exclusiviste, însă organizații legal constituite sunt numai câteva, iar cea mai importantă, despre care voi vorbi în acest articol, este Comunitatea Românilor din Irlanda (Romanian Community of Ireland), ale cărei baze le-au pus chiar cei trei preoți menționați mai sus, care, în ideea coagulării comunității în jurul unei organizații, au început înregistrarea tuturor românilor (care doreau, evident) într-un registru special aflat la Biserica Ortodoxă, unde ei slujeau în limba română. Lucrul cel mai important este că ei nu pretindeau ca persoanele înregistrate să fie neapărat creștini ortodocși, ci români trăitori în Irlanda. Această înregistrare s-a făcut în anul 1998, între lunile ianuarie și octombrie, iar în data de 14 octombrie 1998 s-au trimis invitații tuturor celor 87 de familii înregistrate, să participe la prima Adunare Generală, care s-a ținut pe 1 noiembrie 1998, dată la care s-a ales Comitetul Director al Comunității Române din Irlanda, format din 7 membri, aleși prin vot exprimat verbal, regulamentul de funcționare fiind alcătuit după cel al Comunității Grecești din Irlanda, tradus de Părintele Irineu Crăciun.

Sigla organizației reprezenta Lupul dacic, care ținea în bot crucea celtică ortodoxă.

Iată și documentul prin care Părintele Irineu chema românii din Irlanda la prima Adunare Generală a viitoarei Comunități Române:

O CHEMARE SFÂNTĂ

Către toți Compatrioții noștri Români

Frați Români,

A sosit ceasul deșteptării noastre, a celor veniți în această Țară, să ne unim în COMUNITATEA NOASTRA ROMÂNEASCĂ DIN IRLANDA pentru că:

„Unde-i unul nu-i putere/ La nevoi și la durere/ Unde-s doi puterea crește/ Și dușmanul nu sporește.” Toate celelalte minorități: Grecii, Ciprioții, Sârbii, Bosniecii, Arabii… toți își au Comunitățile lor. Acum ne-a venit și nouă rândul. S-a umblat mult și Autoritățile Irlandeze ne-au aprobat înființarea Comunității. Acum a venit rândul nostru să ne dăm interesul. De aceea vă chemăm pe toți, cu dragoste părintească: Veniți Români, indiferent de apartenența Dvs. religioasă sau politică, să ne întâlnim la Biserica Ortodoxă – singura Ctitorie Românească din această Țară – Duminecă 1 Noiembrie 1998 la ora 12, când va avea loc Prima Adunare Generală a Românilor din Irlanda. Acest moment istoric va însemna pentru noi toți înființarea Comunității Culturale Române. Atunci ne vom alege un Comitet director și vom porni la drum, căci avem multe de făcut. Să considerăm înființarea Comunității ca făcând parte din destinul nostru în această Țară, și de asemenea, ca fiind datoria noastră de suflet înaintea lui Dumnezeu, a noastră înșine, și a copilașilor născuți departe de pământul scump al Țării noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Dublin, la Sărbătoarea Sf. Paraschiva de la Iași,

14 Octombrie 1998.

Semnează ________________________ Părintele Irineu Ioan Crăciun, Preotul Român Ortodox din Irlanda

(Adresa Bisericii: 46 Arbour Hill, Dublin 7)

PS – În Biserică se află la dispoziția Dvs. și primul Buletin al Comunității!

Primul președinte al Comunității Române a fost, așadar, Preotul Ioan Irineu Crăciun, urmat de Mariana Popa Cosma (februarie – octombrie 1999) și apoi de Sorin Costică (octombrie 1999 – septembrie 2004). Membrii Comitetului Director: Preot Irineu Ioan Crăciun, Doru Lup, Ion Constantin, Adrian Preda, Nicolae Hușcă, Dionisie Galben Frim, Roman Ursu.

De la Sorin Costică am reținut cuvintele care defineau motivația (la acel moment) înființării unei astfel de organizații și intențiile de proiecte pentru viitor:

”Doresc să fac din această comunitate o adevărată familie a tuturor românilor, indiferent de convingerile religioase, poziția socială sau statutul din această țară. Vă rugăm să apelați la noi. Ne bizuim pe încrederea și suportul dumneavoastră.”

Se pare că lucrurile nu au mers chiar așa cum își imaginaseră membrii fondatori, astfel că, la începutul anilor 2000, deja apăruseră primele disensiuni, pricinuite, spun cei care au participat la evenimente, de venirea din România a preotului Călin Popovici (28 octombrie 2000), care a îndepărtat activitățile sociale ale Comunității Române de cele ale Bisericii Ortodoxe, el preluând nou înființata parohie românească din Dublin. Nu știu ce relevanță are, însă faptul că, în data de 15 februarie 2004, părintele diacon Godfrey O’Donnell a fost hirotonit preot la biserica românească a constituit un motiv în plus pentru separarea activității Comunității Române de biserică.

În tot acest timp, apucaseră să se înființeze ziarul Zori de zi și suplimentul religios Lumină lină, precum și înființarea unei pagini de web.

Apăruseră, între timp, alte trei organizații românești în Irlanda.

La 8 martie 2001 s-a înregistrat fundația cu răspundere limitată Fundația Pro Transilvania, care își propunea să sprijine mișcarea inițiată în România de Sabin Gherman pentru descentralizare și autonomie administrativă. După ce proiectul lui Sabin Gherman a fost scos în afara legii, Fundația Pro Transilvania s-a reorientat către sprijinul acordat românilor din Irlanda și susținerea proiectului sportiv, echipa de fotbal Pro Transilvania FC. Între fondatorii acestei organizații au fost Ovidiu Matiuț și Ioan Bodnar.

În anul 2003 Ion Anghel a înființat Societatea Culturală Română, iar din 2005 președinte al acestei organizații a fost ales Vasile Ungureanu.

Romanians New Life s-a înființat în anul 2003 ca organizație non-guvernamentală, non-profit, caritabilă, care dorea să acopere nevoile sociale, culturale și educaționale ale românilor din Irlanda. Între fondatori îi regăsim pe Anca Lupu, Paul Lupu, Ovidiu Matiuț, Ioan Bodnar și Viorel Hamilton Niculescu. Această organizație a editat ziarul Informația IRL.

Noul Start

În ziua de 10 mai 2004 s-au întrunit mai mulți lideri ai organizațiilor românești și ai cultelor religioase din Irlanda, cu scopul de a revigora activitatea Comunității Românești. Au fost mai multe întâlniri, multe ore de discuții, uneori în contradictoriu, mulți nervi, prezență mai mare sau mai scăzută, dar până la urmă s-a ajuns la un consens de idei.

Pe 26 iulie 2004 s-a format un grup de lucru voluntar, cu următoarea componență: Ovidiu Matiuț – Pro Transilvania; Paul Lupu – Romanians New Life; Romeo Gămulescu – Comunitatea Română; Gabriel Baicu – Asociația de afaceri Româno-Irlandeză; Vasile Roș – Biserica Penticostală; Costel Acatincăi – Biserica Baptistă; Tămaș Petru – Biserica Baptistă; Mănică – Biserica Penticostală Emanuel 2; Cristin Maslovschi; Ioan Bodnar – Ziarul Informația IRL.

În data de 6 septembrie 2004 a avut loc Adunarea Generală a membrilor cotizanți ai Comunității Române din Irlanda, care hotărăsc unificarea organizațiilor Române (Comunitatea Română, Fundația Pro Transilvania și Romanians New Life) sub denumirea generică de Comunitatea Română din Irlanda.

S-a ales conducerea provizorie, pentru 6 luni, a Comunității Române și a fost adoptat Regulamentul nr. 1 Pentru modificarea și completarea Statutului Comunității Române.

După adoptarea Regulamentului au fost aleși: Președinte – Ovidiu Matiuț; Vicepreședinți: Sorin Costică, Paul Lupu, Costel Acatincăi, Gabriel Baicu; Secretar – Dana Faleschini; Casier – Nicu Hușcă.

În noiembrie 2004 apare primul și, din păcate, ultimul număr al revistei The Romanian Friends (ilustrat color), care prezenta România (istoric, geografic, politic, sportiv) și valorile ei culturale.

În primăvara anului 2005 începe procesul de înregistrare oficială a Comunității Române ca organizație caritabilă (număr de referință pentru cererea depusă AAP 16423), având următorii membri în Consiliul director:

Ovidiu Matiuț, Paul Lupu, Constantin Acatincăi, Gabriel Baicu, Vasile Roș, Ioan Bodnar, Sorin Costică, Victor Leahu, Teodor Popa, Dana Faleschini, Lorand Acatincăi.

În martie 2005 s-a ales următoarea conducere: Președinte – Vasile Roș; Vicepreședinți: Paul Lupu și Gabriel Baicu; Secretar și casier – Dana Faleschini.

În data de 29 decembrie 2005, Comunitatea Română din Irlanda (Romanian Community of Ireland) este înregistrată oficial la Oficiul de Înregistrare a Companiilor din Irlanda, având numărul 413066/29.12.2005. Membrii consiliului director erau: Vasile Roș, Ovidiu Matiuț, Constantin Acatincăi, Gabriel Baicu, Claudiu Lucaci, Paul Lupu, Anca Lupu, Ioan Bodnar și Lorand Acatincăi.

În ianuarie 2006 încetează apariția ziarului Informația IRL din motive obiective (lipsa colaboratorilor fideli, deportarea omului de suflet al Comunității, Ioan Bodnar-Cibo, și probleme financiare).

În 8 iulie 2006 organizația aplică pentru acordarea unui număr de referință fiscal sau Tax Reference Number, care îi este acordat (Tax Reference Number 6433066A), apoi se înregistrează și la Revenue Charity (CHY 16423).

RCI este afiliată NCP– New Communities Partnership și membru fondator.

Vasile Roș a fost președinte în perioada martie 2005 – octombrie 2007 și președinte onorific între octombrie 2007 și 2014. El este cel care mi-a oferit cele mai multe informații legate de activitatea Comunității Române din Irlanda, evident, până la data când și-a încheiat activitatea în cadrul acesteia, lucru pentru care îi mulțumesc!

Despre proiectele desfășurate în perioada cât a fost președinte, Vasile Roș ne-a spus următoarele:

“Între cele mai importante se numără informarea prin forumul Comunității Române. La vremea respectivă nu era Facebook sau social media și altele. Forumul avea câteva sute de utilizatori zilnic. Poate că Paul Lupu mai are ceva detalii. De asemenea, exista informarea comunității prin revista Informația IRL, unde Paul Lupu era redactor-șef. A mai fost o revistă în limba engleză, care a apărut numai în două numere, după care nu a mai fost editată din motive de resurse financiare. De Ziua Națională au fost organizate concerte în diverse locuri din Irlanda.”

Am întrebat care consideră că au fost reușitele și neîmplinirile în timpul mandatului său și Vasile Roș ne-a răspuns cu sinceritate, însă cititorii trebuie să țină cont de perioada politică la care ne referim:

“Reușitele sunt subiective, la fel ca și neîmplinirile. Am adus Comunitatea în centrul Comunității. Am militat pentru drepturile cetățenilor români în Irlanda, înainte de aderarea la UE, pe lângă Ambasadă și Guvernul Irlandez. Am promovat drepturile cetățenilor români. Am ajutat, pro-bono, un număr de cetățeni români în cazurile lor speciale în fața autorităților irlandeze. Cea mai mare nereușită: să convingem autoritățile irlandeze să nu aplice restricții cetățenilor români la accesul pe piața muncii după aderarea la UE, la 01.01.2007.”

În ceea ce privește colaborările cu alte entități cultural/comunitare din Irlanda și România (până în 2007), veți vedea că au fost organizații cooptate, în cele din urmă, de CRI:

“Pro Transilvania (Ioan Bodnar și Ovidiu Matiuț); Romanian New Life (Ovidiu Matiuț, Paul Lupu și Ioan Bodnar); Societatea Română din Irlanda, cu care ne-am și unificat în anul 2006, sub Comunitatea Română din Irlanda – Societatea Română din Irlanda (SRI). Detalii au Vasile Ungureanu și Cezar Gaman.”

Din partea căror companii românești din Irlanda ați beneficiat de sprijin material sau logistic?

“Nu prea erau la momentul respectiv multe companii dornice să se implice, iar cele care au fost, au fost puține. Sincer, nu îmi amintesc cine exact, dar Ioan Bodnar (Cibo) era cu adunatul finanțelor de la firme partenere.”

Care a fost relația cu Ambasada României la Dublin?

“A depins foarte mult de cine era Ambasador sau Consul și care era politica de stat. În perioada în care am fost la comunitate a fost destul de cooperantă atât Ambasada cât și Consulatul cu Comunitatea.”

Ce v-a determinat să vă implicați în acest proiect și de ce v-ați retras?

“Am vrut să ajut românii din Irlanda prin consolidarea Comunității, înregistrarea acesteia în statul Irlandez, obținerea statutului de organizație non-profit cu Revenue și informarea românilor de drepturile lor în Irlanda, înainte și după aderarea României la UE. Totdeauna este bine să înțelegi că sunt alții mai buni decât tine și care pot ajuta să ducă proiectul mai departe când apare rutina. Odată cu unificarea CRI și SRI, sub numele de Comunitatea Română din Irlanda, am oferit celor de la SRI să aibă un rol de conducere, eu fiind președinte onorific până în 2014, deși am fost tot mai puțin implicat oficial.”

După atâția ani de existență, cum ați descrie, în câteva cuvinte, importanța RCI în comunitate?

“În perioada 1998-2015 rolul a fost de consolidare și informare a comunității, aproape de la începuturile migrației române în Irlanda până la cucerirea rețelelor de socializare, când rolul organizației devine unul modest, mai puțin prevalent în viața comunității.”

După încheierea mandatului lui Vasile Roș (octombrie 2007), președinte a devenit Vasile Ungureanu, ca urmare a înțelegerii dintre cele două organizații (CRI și SRI), însă în mai 2008 și-a dat demisia din funcție. Nu am primit alte informații de la Vasile, numai speranța că acest articol va fi ceva bun pentru comunitate.

Din octombrie 2008 până în septembrie 2014 președinte RCI este Anca Lupu, care este și în prezent președinte onorific. Se pare că pentru o perioadă de 3-4 luni a existat un interimat.

Iată ce evenimente a organizat RCI în perioada mandatului Ancăi Lupu:

2012 – Ziua Femeii; Ziua Internațională a Copilului (cu prezența actriței Stela Popescu); Ziua Națională a României (seară românească cu Maria Dragomiroiu, Florin Arman și Alina Zuzuleac)

2013 – Ziua Femeii (8 Martie); Ziua Copilului (2 iunie); Seară de Folk cu Raluca Cismaru (18 octombrie); Ziua Națională (Stand-up Comedy cu Cătălin Bordea)

2014 – Ziua Femeii (8 Martie); Spectacol de Teatru cu Horațiu Mălăele (27 aprilie); Spectacol de Folclor ”Junii Sibiului” – Prima ediție a Zilelor Românilor din Irlanda (17 mai); Ziua Copilului (8 iunie); Spectacol Extraordinar Florin Piersic (11 septembrie)

n.n. – nu există date pe site referitoare la activitățile din anii de dinainte de 2012, iar Anca Lupu nu ne-a oferit alte informații

A urmat Daniela Jurj, președinte între septembrie 2014 și mai 2016.

Evenimente organizate de RCI în mandatul Danielei Jurj:

2014 – Ziua Națională

2015 – Ziua Femeii (7 martie); Festivalul ”Zilele Românilor din Irlanda” (16-17 mai: 16 mai meci de fotbal și concert Delia feat Uddi; 17 mai – Târgul Meșteșugarilor și Lansare de carte ”Your Inner God” – Carmina Harr); Strângere de fonduri în sprijinul Festivalului ”Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” (13 august); Atelier de Dezvoltare Personală (29 noiembrie); Ziua Națională și Ziua Românilor de Pretutindeni

2016 – Ziua Femeii (12 martie)

n.n. – nici Daniela Jurj nu ne-a dat alte informații

George Brătulescu a fost președinte RCI între mai 2016 și ianuarie 2019.

Aceasta a fost perioada cea mai bogată în evenimente din toată istoria Comunității Române din Irlanda (Romanian Community of Ireland), atât prin prisma multitudinii temelor culturale abordate, cât și prin valoarea reprezentanților culturali care au fost aduși la Dublin, însă, mai cu seamă, modul de prezentare a evenimentelor, din ce în ce mai profesional, a reușit să atragă și să implice comunitatea în aceste acțiuni de păstrare și perpetuare a singurelor bogății pe care românii le-au adus cu ei în Irlanda, limba, tradițiile și conștientizarea că aparțin unei culturi bogate. Dar să vedem care au fost evenimentele organizate de RCI în această perioadă:

2016 – Festivalul ”Zilele Românilor din Irlanda” (22 mai-4 iunie: 22 mai – Târgul Micilor Meșteșugari; 28 mai – Teatru ”Măscăriciul” – cu participarea lui Horațiu Mălăele și a lui Nicolae Urs; 4 iunie – Ziua Copilului; 4 iunie – Seară de muzică Folk); Ziua Limbii Române (27 august – prima ediție); Teatru ”Copii Răi” (12-23 septembrie – trupa teatrului bucureștean Arte del’Anima); Atelier de Dezvoltare Personală – conștientizare a stărilor mintale (1 octombrie și 5 Octombrie); Ziua Națională și Ziua Românilor de Pretutindeni (30 noiembrie – Proiecție de teatru ”Take, Ianke și Cadîr” la Sugar Club)

2017 – Ziua Internațională a Femeii (12 martie); Festivalul ”Zilele Românilor din Irlanda” (27- 28 mai: Concert Fireflyes, Piesa de teatru “Amor în farmacie”, în regia lui Dan Tudor); Ziua Copilului (3 iunie); Lansare oficială trupa Fireflyes (9 septembrie); Ziua Limbii Române (2 Septembrie – a doua ediție); Teatru „O noapte furtunoasă“ (16 septembrie); Atelier de Dezvoltare Personală (11 noiembrie); Seară de chitară cu Radu Captari și Fireflyes; Ziua Națională și Ziua Românilor de Pretutindeni (1 decembrie); Seară de chitară, cu Dorin Andone și Fireflyes (2 decembrie)

2018 – Ziua Internațională a Femeii (10 martie); Seară de Dragobete (24 februarie); Atelier de Mărțișoare (24 februarie); Spectacol folk cu trupa Conexiuni 1/2, în deschidere Fireflyes (24 martie); Atelierul Încondeierea Ouălor de Paște; Conferință și lansare de carte Dan Puric, ”Să fii român!” (29 aprilie); Piesa de teatru “Haimanaua”, în regia lui Dan Tudor (2 iunie); Concert extraordinar Gheorghe Zamfir și Orchestra Cazanoi (9 iunie); Regina Maria – expoziție de fotografie istorică (21-23 septembrie); Ziua Limbii Române, Ediția a III-a (1 septembrie); Concert extraordinar Nicu Alifantis și Mihai Neniță (7 octombrie); Ziua Națională a României – Gala Centenar (2 decembrie); România 100 Songs of Love and Longing, Concert Jazz Aleka (4 decembrie)

n.n. George Brătulescu a considerat că nu mai are nimic de adăugat dincolo de aceste realizări, așa că nu a dorit să aducă nimic în plus la acestea.

Emanuel Silaghi a fost președinte între ianuarie 2019 și septembrie 2019.

Deși a condus RCI pentru numai câteva luni, Emanuel a coordonat organizarea a patru evenimente importante. Acestea sunt:

2019 – Ziua Internațională a Femeii (9 martie); Atelierul Încondeierea Ouălor de Paște (20 aprilie); Piesa de teatru “Paiața” (8 iunie); Ziua Limbii Române, Ediția a IV-a (31 august)

Emanuel Silaghi a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări legate de activitatea RCI în perioada în care el a fost președinte:

Îmi puteți spune care au fost proiectele, culturale sau comunitare, desfășurate în timpul mandatului dumneavoastră?

“Primul eveniment ca președinte a fost “Petrecere de ziua Femeii”. Un eveniment pe care nu o să-l uit niciodată. Credeam că totul pare simplu și fără nicio grijă până când am ajuns în fața a 300 de femei, unde, de fapt, am realizat că nu e chiar cum mi-am imaginat, ci e pe bune, nu e de glumă aici. Un alt eveniment fost “Încondeierea ouălor de Paște”, unde am putut să ne reamintim despre o tradiție străveche românească, pe care am reușit să o transmitem mai departe noii generații de români din Irlanda. Un ultim eveniment a fost “Ziua Limbii Române”.” (completăm noi cu piesa de teatru Paiața, cu participarea actorilor Nicolae Urs, Victoria Cociaș, Olimpia Urs)

Care au fost reușitele și neîmplinirile RCI în timpul mandatului dumneavoastră?

“Unul dintre lucrurile de care sunt mândru și împreună cu echipa am reușit, a fost să ducem mai departe profesionalismul și calitatea evenimentelor pentru românii din Irlanda. Devotamentul și dorința noastră de a lăsa ceva în urmă a făcut ca evenimentele să rămână în inimile românilor din Irlanda pentru o perioadă mai îndelungată. Cât despre neîmpliniri, nu sunt prea multe de spus, poate numai faptul că puteam și mai bine și mai mult.”

Din partea căror companii românești din Irlanda ați beneficiat de sprijin material sau logistic?

„De-a lungul timpului au fost oameni și companii care au susținut cu drag activitățile RCI, motiv pentru care am reușit să creăm și alte evenimente/proiecte locale. Firme din domeniul înfrumusețării, avocaturii, construcțiilor, liberi profesioniști, și nu numai, au stat alături de evenimentele RCI.”

Care a fost relația cu Ambasada României la Dublin?

“O relație amiabilă și profesională.”

Ce v-a determinat să vă implicați în acest proiect și de ce v-ați retras?

“Motivul principal care m-a determinat să rămân și să mă implic în această organizație a fost dorința de a cunoaște ce înseamnă cu adevărat să fii voluntar, iar mai apoi dorința de a lucra cu oameni plini de inițiativă și pasiune în a promova țara, cultura și tradițiile noastre românești. Retragerea din RCI nu a fost una ușoară, știind că o să lăsăm în spate nu doar organizația, relațiile, ci și țara în sine.” (n.n. – Emanuel Silaghi s-a mutat în Germania în septembrie 2019)

După atâția ani de existență, cum ați descrie, în câteva cuvinte, importanța RCI în comunitate?

“RCI este un izvor de apă vie pentru românii din Irlanda. Irlanda devine mai valoroasă datorită românilor care dăruiesc și se jertfesc. O comunitate fără valori e ca un munte fără brazi. RCI rămâne comunitatea care face bine!”

Mari Preda (septembrie 2019 – mai 2020)

Tot pentru o perioadă scurtă a stat și Mari Preda la conducerea RCI, iar pe final a prins și pandemia COVID-19, totuși, în acest timp s-au organizat câteva evenimente.

2019 – Culture Night – Romanian Cultural Exhibition (20 septembrie); Ziua Națională a României (1 decembrie); Colaborarea cu trupa de Folk ”Licuricii” în organizarea serilor de Muzică Folk în 20 ianuarie, 25 martie, 13 august, 26 octombrie (seară de strângere de fonduri pentru cazuri sociale) și 14 decembrie – Seara de Colinde.

Rareș Mihai Nicula (mai 2020 – prezent)

Tot din cauza pandemiei, de când a preluat mandatul Rareș Nicula nu a reușit organizarea niciunui eveniment.

Multe dintre evenimentele organizate și oferite publicului de Romanian Community of Ireland au avut susținere logistică sau financiară din partea altor entități, fie ele companii, persoane fizice sau organizații, lucru firesc și de apreciat, pentru că astfel s-a reușit performanța de până acum, performanță la care nicio altă organizație românească din Irlanda nu a mai ajuns. Vorbim, desigur, despre impactul la public și foloasele culturale pe care acesta le-a avut de-a lungul anilor. Întotdeauna sponsorii diferitelor evenimente au fost menționați pe afișe sau prin viu grai de prezentatori. Pe site-ul RCI nu am găsit numele acestora la fiecare eveniment în parte, însă unii dintre ei figurau acolo, așa că îi enumerăm mai jos.

Parteneri și sponsori:

2012 – Royal Dent, Restaurant Da Neros, Parnell Medical

2013 –

2014 –

2015 – Charisma Design, B&D Connects, F.C. Transylvania, Informația Irl

2016 – Linear Office, Gycu Trans, Ekoncept, DF Medical Centre, Murray Flynn Maguire, Popa & Co, RomNature, Ambasada României, Institutul Cultural Român, New Communities Partnership, Revista Itaca, Pulber Music Academy, Biserica Betania, Editura Group Media Singur, Informația IRL, Charisma Design (Moldova Vision). F.C. Transylvania

2017 – Linear Office, Gycu Trans, Ekoncept, DF Medical Centre, Murray Flynn Maguire, Itaca Organization, Pulber Music Academy, Moldova Vision, New Communities Partnership, Biserica Betania, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, EuroWest Advertising, Informația Irl. Standul de carte a fost sponsorizat de editurile: Singur, Alcor, Eikon, Libris, Integral, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Librăria “Mama în IE”.

2018 –

2019 – Revista Itaca, Clubul Copiilor Români din Dublin, formația Fireflyes și Bujorul Românesc

O notă aparte o constituie faptul că oamenii care sunt implicați în politică sau organizațiile politice nu prea sunt menționate atunci când susțin financiar anumite proiecte social-culturale. O slăbiciune a spiritului nostru marcat de viața politică din România, care, iată, s-a extins până aici! Totuși, dacă nici atunci când sprijină cultura sau evenimentele adresate comunității nu apreciem, când s-o facem?

În altă ordine de idei, trebuie menționat faptul că mulți dintre cei care au activat la un moment dat în cadrul RCI nu s-au regăsit în drumul parcurs de aceasta și au căutat un drum propriu. Vă mai amintiți, cred, că în anul 2004 au fuzionat mai multe organizații (Comunitatea Română din Irlanda, Fundația Pro Transilvania, Societatea Culturală Română și Romanian New Life), iar fondatorii acestora au devenit președinți sau membri în Consiliul Director al noii mari organizații. După un timp, aceștia s-au retras sau și-au făcut propriile organizații/companii.

Ioan Bodnar (Cibo), împreună cu Viorel Hamilton Niculescu și-au făcut o firmă care edita un ziar tipărit (Actualitatea) și avea o televiziune care emitea 2 ore pe săptămână. Mai târziu, rechemându-l pe Ovidiu Matiuț, la propunerea lui Teo Ciuta, care îi cunoștea pe scriitorii Dorina Șișu și Viorel Ploeșteanu, au decis să facă un Centru Cultural Român, care avea o bibliotecă fizică, o revistă de cultură și întâlniri culturale. Colaborarea a fost imposibilă, așa că proiectul a ținut numai câteva luni, dar despre asta poate vom vorbi într-un articol separat.

Dintre cei care au fost voluntari în cadrul RCI și au plecat pe propriul drum trebuie să-i amintim pe Cristian Dancă (Irlandezu’zu), care a preluat Informația Irl și traduce zilnic din știrile irlandeze. Desigur, mai vine și cu propriile păreri, dar atunci își face de lucru, pentru că sunt destui cititori care îi strică ziua.

Lucian Șenchea are o firmă care organizează spectacole. Se pare că este axat în special pe un tip muzical care are mare succes la public.

Marius Maroșan a început și el ca voluntar RCI, însă a considerat că-și poate conduce propria organizație, așa că și-a făcut un grup pe Facebook, Grupul Românilor din Irlanda, care, dacă nu mă înșel, a fost înregistrat ca organizație cu ceva timp în urmă.

Ceea ce face RCI să fie specială este faptul că a păstrat ideea pentru care s-a creat această organizație și, oricine ar fi fost de-a lungul anilor președinte sau în Consiliul Director, imaginea s-a păstrat întotdeauna aceeași, de seriozitate și profesionalism. Asta e tot ce contează pentru comunitate. Puțini știu din afară ce implică organizarea unor astfel de evenimente și de câtă strădanie este nevoie pentru a le realiza, dar câți s-ar implica? Câți ar face ei înșiși ceva de felul acesta? Dar ceea ce este și mai trist este faptul că ne pricepem cel mai bine să criticăm și dăm cu pietre tot în cei care fac, iar asta nu e greu din confortul nostru casnic, fără să ne rupem din timpul liber sau chiar din propriii bani.

Dacă tot e început de an și ne spunem dorințele, eu mi-aș dori să se implice mai mult comunitatea de români din Irlanda în viața socială. Și să nu spuneți că nu sunt evenimente, pentru că sunt, de la spectacole de muzică și teatru până la evenimente literare, expoziții, artă populară și chiar culinară.

Să facă fiecare dintre noi atât cât poate și cât se pricepe. Dacă nu are nimic de oferit, măcar să cumpere un bilet acolo unde se produce un act artistic sau literar. Știu, majoritatea vi se oferă gratuit, dar găsiți voi un mijloc de a susține eforturile altora.

Felicitări, Romanian Community of Ireland pentru toată strădania voastră și vă mulțumim!