dinții de lapte

dinții de lapte s-au înfipt în limba profetului
au început să-i roadă din oase
lăsând gropi adânci
înspre dincolo
dinspre dincoace
cu sens și fără sens
ce ne mai trebuie atâta amar de știință și înțelepciune
dacă tot murim nesătui și răi
când am putea muri liniștiți, calmi, flămânzi și buni.

știu:
gândirea voastră se îndreaptă spre judecată și veți judeca
se îndreaptă spre nebunie și veți înnebuni
se îndreaptă spre ură și veți urî
tot ce-ați înțeles și nu ați înțeles
tot ce ați iubit și nu ați iubit
le vreți deportând bunul-simț într-o siberie personalizată din fundul curții
știu că:

priviți în gol și vă plângeți de milă
priviți la plinul altora și-l vreți plinul vostru
priviți la fericirea altora și vreți fericirea voastră
priviți la iubirea altora și o furați
priviți la săraci și-i vreți și mai săraci
priviți și nu faceți nimic decât să:

fugiți în noapte ca lașii lăsând în spatele vostru ruina
și-așa țepeni și mândri, proști și vulgari
construiți bastioane de aur să vă copleșiți în lauda de sine și-n belșug.
voi nu vedeți cum
la poalele acestei umanități lupii și-au lăsat blana pe copii abandonați

probabil că în spatele profetului a mai crescut o umbră
probabil că dinții de lapte erau din porțelan
probabil că în buzunare ai ascuns o batistă
în care ai legat un lanț de-un suflet
probabil că rolul de mim ți-a expirat.