Sfârșitul Lumii I (Când eram bătrân)
„Îmi cad dinții!” Mi-am zis,
Pieptănând părul alb,
Mă cheamă şi sfinții,
Afară-i prea cald… şi curg
Râuri sărate pe față şi gât
Am totul în minte, în suflet, în gând
Am ars candelabre, am durere în paşi,
Mi-e dor de cei duşi, mi-e dor de rămaşi,
Torn plante pe gât, amare, şi cânt,
Eşti superbă! Te mint şi te-alint…
Sfârşitul ăsta ne prinde aici,
Ce dor mă cuprinde de sânii tăi mici…
Sfârşitul cu tine şi vinul cel vechi,
Iubito, de mor, să-l bei tot la priveghi!
Răspunsuri