La mulți ani, Florin Piersic!

27 IANUARIE 2021

Au trecut mai bine de douăzeci de ani de la marea mea întâlnire cu primul bărbat adevărat din viața mea, după tatăl meu. Bine, el avea să afle asta de-abia după.

Eram studentă în ultimul an la Facultatea de Litere a Universității Oradea și coordonam pagina studențească a Gazetei de Vest, Oradea. Nu știu nici acum cărui fapt îi datorez onoarea să fiu eu cea care trebuia să îi ia un interviu lui Florin Piersic, care se afla în spectacol la Teatrul de Stat Oradea.

Am pășit orgolioasă și vădit emoționată în sala rezervată, în care urma să iau interviul care, în mintea mea, mă propulsa în rândul marilor jurnaliști. Eu, studenta de la litere, novice în arta jurnalismului, în fața marelui titan al vorbelor iubite și al iubirii vorbite. Și… am vorbit, că dacă scriam, v-aș mai fi povestit. Cu mine aveam și cele două pagini de întrebări pentru maestru.

Fascinată de alura marelui Piersic la umbra căruia m-am așezat, l-am ascultat, am râs și, după o oră și ceva, m-am reîntors la redacție cu doar două poze, una pentru cititorii Gazetei și una pentru tatăl meu. Entuziasmul, recunoștința se împleteau cu oroarea care mă cuprindea în acele momente doar la gândul că pășeam în redacție și, dând ochii cu redactorul-șef, trebuia să-i mărturisesc faptul că am avut parte de o întâlnire de poveste, dar nu aveam răspunsurile la întrebări, deoarece mi-a spus că le va trimite ulterior pe adresa de mail a redacției.

Nu le-am mai primit. Dar, oare ce s-ar mai fi putut scrie despre ciocoflenderul, depre Pintea Haiducul? Poate faptul că a introdus apelativul ‘ciocoflender’ în DEX.

Articolul meu a apărut pe prima pagină. Apoi, emoția întâlnirii cu Maestrul am retrăit-o la un alt nivel cu tatăl meu, care-l adora și căruia i-am dat poza pe care o primisem pentru el cu mândria unui elev de clasa a patra care a câștigat premiul întâi.

Azi, de ziua lui Florin Piersic, îmi doresc să mai am ocazia în această viață să-l mai îmbrățișez o dată și să-i mulțumesc.

La mulți ani și sărutări!