Scurte considerente privind implicațiile crimei organizate și traficului de droguri la nivel european

Criminalitatea organizată și traficul de droguri se află de multă vreme atât în atenția autorităților, cât și în atenția publică, născându-se astfel întrebarea implicațiilor pe care le au acestea la nivel european și nu numai. Acest articol privește analizarea aspectelor esențiale privind implicațiile crimei organizate și ale traficului de droguri la nivel european, dar și privind rețelele din afara Uniunii Europene cu implicații în interiorul acesteia. Astfel, criminalitatea organizată reprezintă o problemă socială complexă ce trebuie să se regăsească în mod constant în aria de interes a statelor și a fiecărui individ în parte. În zilele noastre, în nenumărate state, crima organizată, corupția, traficul de persoane, terorismul, traficul de droguri și de arme reprezintă fenomene primejdioase, cu implicații foarte serioase. Acestea pot determina repercusiuni deosebit de grave atât la nivel național, cât și la nivel internațional, efectele în plan social neputând rămâne neobservate.[1]  Am putea asocia astfel crima organizată pieselor de domino, consecințele create de aceasta resimțindu-se începând de la fiecare individ în parte, de la grupurile din care face parte, până la nivelul fiecărui stat și la întreaga scenă internațională.

Se impune a observa, în primul rând, definiția criminalității organizate, asupra căreia nu există la acest moment o explicație conceptuală general acceptată. Un lucru este cert însă: noțiunea este deseori atribuită infracțiunilor internaționale grave. Literatura de specialitate consideră că deși acest fenomen s-ar putea afla doar în responsabilitatea celor mai mari actori strategici, în realitate aceasta are un mare impact local, motiv pentru care problema este abordată atât de specialiștii locali, cât și de polițiștii locali. Criminalitatea organizată reprezintă o noțiune fundamentală în materie penală și în materia prevenirii criminalității, existând nenumărate documente și instituții la nivel internațional ce includ elemente ce explică sensul noțiunii „organizată”. La nivel global, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate are drept scop promovarea prevenirii și combaterii criminalității organizate transnaționale, iar la nivelul Uniunii Europene conceptul de „criminalitate organizată” este utilizat în Planul de acțiune pentru combaterea criminalității organizate din anul 1997, dar și în Decizia-cadru a Consiliului privind criminalitatea organizată și în rapoartele constante privind criminalitatea organizată realizate de statele membre începând cu anul 1994. [2]

Doctrina arată că primele mențiuni privind termenul de „criminalitate organizată” au apărut în Statele Unite ale Americii în anul 1896, referindu-se la mafia și liderii bandelor criminale, criminalitatea privind o serie de manifestări antisociale ce nu respectă dispozițiile legale și atrag forța coercitivă a statului, în dreptul penal noțiunea de „crimă” privind orice fel de încălcare a legii penale. Cu toate acestea, legea din România definește în cadrul Legii nr. 39/2004 conceptul de „crimă organizată”, din cadrul căreia specialiști ai domeniului au identificat o serie de criterii, definiția fiind cuprinzătoare și clarificatoare. Astfel, aceasta presupune existența unui grup format din cel puțin trei persoane între care există nivele ierarhice sau personale și care desfășoară activități prin care aceștia au posibilitatea de a se îmbogăți sau de a controla teritorii, atât interne, cât și străine, modalitățile utilizate fiind șantajul, intimidarea, violența sau coruperea, aceștia având drept scop săvârșirea de infracțiuni sau pătrunderea în economia reală. [3]

În cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, crima organizată este asociată faptelor ce aparțin organizațiilor de natură criminală, ce își găsesc structura într-o rețea și care au unul sau mai mulți șefi și un număr de unități subordonate acestora ce sunt răspândite pe un teritoriu larg. Considerată o reală amenințare pentru securitatea statelor, obiectivul acestora este de obținere ilegală a mijloacelor și banilor pentru a avea puterea, regulile democrației neavând nicio importanță în acest sens. [4]

La nivelul Uniunii Europene, criminalitatea organizată este considerată o amenințare semnificativă atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderile și instituțiile europene și economia europeană. În ceea ce privește Europa, identificarea principalelor activități infracționale s-a realizat prin criminalitatea informatică, traficul de persoane, traficul de droguri, frauda cu produse accizabile și introducerea ilegală de migranți. În anul 2021, Uniunea Europeană a stabilit pentru perioada următorilor patru ani care sunt prioritățile sale în ceea ce privește lupta împotriva criminalității organizate. Astfel, aceste priorități vor fi aplicate în perioada 2022-2025, prin intermediul Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale sau EMPACT. Prin această Platformă, statele membre ale Uniunii Europene au hotărât în anul 2021 ca EMPACT să reprezinte un instrument neîntrerupt de combatere a criminalității organizate. În cadrul Platformei, țările Uniunii Europene, agențiile sale, alături de alți parteneri, cooperează, având drept obiectiv adresarea marilor amenințări infracționale prin o serie de acțiuni operaționale comune care să distrugă rețelele infracționale, dar și structurile și modelele de afaceri pe care le au acestea. În anul 2022, rezultatele EMPACT în cifre au fost: 9922 arestări, identificarea a 4019 victime ale traficului de persoane, peste 62 de tone de droguri confiscate. [5]

Surse oficiale arată că, la nivel internațional, patru dintre cele mai cunoscute tipuri de organizații de criminalitate sunt mafia italiană, yakuza japoneză, cartelurile columbiene și mafia rusă. În ceea ce privește mafia italiană, aceasta reprezintă cea mai cunoscută grupare de criminalitate organizată din lume, referindu-se la mafia siciliană numită „Costa Nostra”, la „Gamorra napolitană” sau la alte grupări ce fac parte din crima organizată din statul italian. Există o serie de caracteristici comune privind mafia italiană, anume structurile ierarhice bazate pe familie, scopurile și mijloacele utilizate, diferențele fiind date de aria geografică în care aceștia își desfășoară activitatea. În Japonia, yakuza japoneză constituie o organizație de criminalitate cunoscută, ce are în comun cu mafia italiană și structura organizatorică complexă piramidală, bazată pe familie, organizația fiind condusă de tatăl sau de către șeful organizației. Ritualurile pentru care este cunoscută yakuza japoneză sunt tatuajele și tăierea degetului. [6]

În ceea ce privește traficul de droguri, producția și distribuirea de droguri, în special a cocainei, reprezintă activitatea de bază a cartelurilor columbiene, ce își cunosc începuturile cu anii 1960, un cartel fiind format dintr-o rețea complexă de grupări și constituită din 10-30 de persoane ce au o activitate independentă. Pe de altă parte, mafia rusă nu este considerată a fi foarte bine organizată, aceasta luând naștere după prăbușirea comunismului, având la bază criterii etnice: ruși, ucraineni, armeni. Modalitățile de manifestare ale crimei organizate din Rusia sunt diverse, exemple fiind gangsterii, jefuitorii, persoanele corupte sau pseudo-antreprenorii. [7]

Originea crimei organizate din Statele Unite ale Americii se găsește în „lumea veche”, anume din Sicilia, Irlanda și din zona comunității evreiești, unde organizațiile mafiote sunt compuse din mai multe familii ce au, de asemenea, o foarte bună organizare ierarhică. În America Centrală și Latină apare cartelul, a cărui specializare privește drogurile și comercializarea lor, cu precădere a cocainei. Cele mai influente carteluri sunt cele columbiene, mexicane, braziliene sau venezuelene, acestea colaborând cu grupările mafiote din America și Europa, colaborări în urma cărora cocaina este oferită în schimbul unor sume uriașe de bani și armament, utilizat în luptele dintre carteluri. La baza constituirii grupărilor de crimă organizată din Africa se regăsesc stupefiantele, cele mai însemnate grupări de acest fel fiind mafia marocană și mafia nigeriană. În ceea ce privește Europa, aceasta cunoaște toate tipurile de crimă organizată. [8]

La nivel european, Europol reprezintă o importantă organizație de combatere a criminalității, ce a fost înființată în anul 1998 și își are sediul la Haga, desfășurând nenumărate operațiuni în acest sens, considerând că securitatea este cel mai mult amenințată de terorism, de traficul de persoane și de droguri și de activitățile de spălare de bani la nivel internațional, de frauda organizată și de falsificarea monedei euro. [9] Exemplu în acest sens servește operațiunea de la data de 22 septembrie 2010, când transportul aerian de marfă ce conținea 217,3 kg de cafea măcinată a ajuns în Estonia, provenind din Venezuela și trecând prin Germania. Marfa transportată era pozitivă pentru testul de cocaină, vama germană fiind informată și cooperând cu departamentul pentru investigații al Direcției Impozite și Vămi din Estonia, fiind astfel organizată o livrare controlată. Europol a realizat rapoarte în acest sens și au fost capturate 48 de kilograme de cocaină și identificate persoanele responsabile. [10]

Un alt exemplu de operațiune în care Europol și-a adus contribuția, a avut loc în anul 2010, când aceasta a sprijinit poliția din Austria și din Ungaria pentru a salva victime ale traficului de persoane, ce erau exploatate sexual, și pentru a aresta persoanele responsabile. În cauza dată, cinci tinere din România și Ungaria erau ținute fără voia lor în Ungaria și abuzate sexual, fizic și psihologic.[11] Într-un procent de 60%, exploatarea sexuală reprezintă cea mai răspândită modalitate de trafic din Uniunea Europeană, pe locul doi aflându-se exploatarea prin muncă cu un procentaj de 15%, criminalitatea forțată, aservirea domestică, dar și cerșetoria forțată. Directiva privind prevenirea și combaterea traficului de persoane din anul 2011 reprezintă principalul instrument juridic al Uniunii Europene privind traficul de persoane, la data de 9 iunie 2023, Consiliul pronunțându-se asupra perspectivei sale privind actualizarea Directivei Uniunii Europene privind combaterea traficului de persoane. [12]

Africa de Vest reprezintă o sursă principală în activitatea criminalității organizate, în 2010 aceasta fiind indicată, conform datelor existente în sistemele Europol, drept un punct de proveniență din care erau traficate victimele, alături de continentul Asiei. Astfel, Africa de Vest reprezintă o reală amenințare din perspectiva crimei organizate, având o mare influență asupra securității interne a Uniunii Europene și legături cu criminalitatea din Uniune, cu precădere în materiile privind traficul de droguri, traficul de ființe umane, imigrația ilegală și frauda. [13]

Totodată, o nouă structură a crimei organizate a apărut în spațiul cibernetic, cei implicați utilizând servicii digitale în scopul obținerii de beneficii materiale sau financiare, victimele fiind amenințate și șantajate, drogurile putând fi achiziționate și vândute online, alături de marfa contrafăcută. Pacificul de Sud este cunoscut pentru structura organizatorică complexă pe care o are, surse sigure indicate în acest sens fiind bandele criminale asiatice, în special cele chinezești și japoneze. Yakuza are o mare influență asupra Guam, rapoartele Biroului Federal de Investigație a Statelor Unite ale Americii arătând că yakuza are relații cu cei ce dețin afaceri locale și cu politicienii din acest loc, fiind implicată în jocurile de noroc ilegale și în contrabanda cu droguri și arme. Mai mult decât atât, există o îngrijorare ridicată privind bandele criminale chineze, în special din cauza evoluției exercitării acestei influențe asupra vânzării de droguri și asupra altor forme de desfășurare a crimei organizate.[14]

În ceea ce privește rețelele transnaționale, acestea sunt caracterizate de faptul că aduc o contribuție în procesul elaborat al afacerilor criminalității organizate din diferite țări. Spre exemplu, în situația drogului ecstasy, o rută ar putea începe cu producătorii olandezi care obțin substanțe chimice din China și Germania, producând pastilele în Belgia și Țările de Jos, pe care le exportă ulterior în Australia, spălând banii în Insulele Virgine. Această acțiune, de trecere ilegală a mărfurilor necesită o cooperare concertată a indivizilor și grupurilor, existând posibilitatea implicării acestora din întreaga lume sau a unora dintre aceștia din statele vecine.[15]

Implicați în traficul de droguri sunt și membrii grupărilor teroriste, traficul de droguri reprezentând una dintre cele mai profitabile activități ilegale din perspectiva beneficiului financiar. Încă din anii 1990, regiunea Sahel a avut o semnificație determinantă pentru traficul de droguri, într-un moment în care cartelurile din America de Sud erau în căutarea unor noi modalități de a aduce droguri în Europa. În regiunea Gao, un avion de marfă s-a prăbușit și a ars, unde se aflau 10 tone de cocaină la bord, a căror destinație era introducerea ilegală în Europa. Traficul de droguri este în general direcționat de alte grupuri de crimă organizată și nu de grupările teroriste, grupările armate adunând venituri și oferind protecție sau securitate în beneficiul operațiunilor de contrabandă efectuate. În ceea ce privește principalele rute prin care sunt introduse ilegal droguri în Europa, Mali și Niger sunt alese în acest sens, comunitățile nomade având un rol important în protejarea operațiunilor de contrabandă.[16]

De asemenea, în Europa, canabisul este cel mai des utilizat drog ilegal, fiind considerat relativ ușor de obținut, până la finalul anilor 1980 piața europeană de canabis fiind aprovizionată cu hașiș importat, în special din Maroc. [17] Khat reprezintă un alt drog vechi introdus în Europa în ultimii ani, în special de comunitățile din Somalia, astăzi fiind ilegal în majoritatea țărilor europene, cu excepția Regatului Unit și Țărilor de Jos.[18]

Caracterizată de utilitate și demnă de a atrage o analiză detaliată este teoria privind dezvoltarea actuală a terorismului islamist, aparținând profesorului sociolog Thorsten Sellin, privită din perspectiva criminologiei etiologice, numită teoria conflictelor de culturi. În viziunea profesorului, fenomenul criminal reprezenta un rezultat al „conflictului cultural”, formulare ce înfățișează antiteza dintre anumite valori morale sau norme de conduită. Conflictul cultural care se află la baza criminalității ia naștere în momentul în care comportamentul unui individ, acceptat din punct de vedere social sau solicitat într-o anumită măsură și într-un anumit context, nu este acceptat de către toate grupurile sociale.[19]

În mod distinct, din perspectiva criminologiei dinamice, teoria strategică, exprimată de specialistul în criminologie Maurice Cusson, indică o altfel de abordare. Conform acestuia, delincventul este o persoană rațională, aspect care poate fi observat în comportamentul său, în baza căruia poate fi realizată o analiză strategică și o interpretare riguroasă. În opinia criminologului, analiza strategică consideră că delictul reprezintă o conduită ce urmărește să obțină rezultate, ce cunoaște propria sa raționalitate și ține cont de situațiile prielnice ce ies în calea actorului, dar și de comportamentul rivalilor pe care îi are.[20]  În literatura de specialitate a fost exprimată și opinia conform căreia există anumite medii care încurajează delincvența, în acest sens profesorii Gheorghe Nistoreanu și Costică Păun dezvoltând aspecte privind vulnerabilitatea indivizilor în raport cu percepțiile asupra crimei organizate. Cei doi profesori au aprobat teoria sociologului american Edwin Sutherland conform căreia comportamentul criminal poate fi învățat, alături de izolarea relativă în raport cu cei ce respectă legea.[21]  Teoriile ce demonstrează rațiunea ce se află în spatele acțiunilor persoanelor care participă la fenomenul criminal reprezintă primii pași spre înțelegerea motivelor pentru care aceste fenomene au loc și, pe cale de consecință, a identificării unor soluții pentru încercarea remedierii acestora.

În concluzie, se impune a observa o trăsătură esențială atribuită criminalității organizate de către doctrină, anume aceea a unei lumi organizate și raționale, cu obiective bine stabilite, ce privesc exploatarea la cel mai înalt nivel a lipsei de funcționalitate economică, a lipsei controlului social, a descentralizării puterii și nivelului ridicat de coruptibilitate al autorităților.[22]

Drept urmare, criminalitatea organizată și traficul de droguri reprezintă probleme complexe, aflate tot mai mult în aria de interes a Uniunii Europene, a instituțiilor și membrilor acesteia. Astfel, acest articol și-a propus observarea elementelor fundamentale privind implicațiile crimei organizate și ale traficului de droguri la nivel european, dar și privind rețelele și rutele din afara Uniunii Europene cu implicații în interiorul acesteia. În urma observării acestor informații, un aspect este cert, anume faptul că traficul de droguri și criminalitatea organizată vor continua să se afle în atenta preocupare a autorităților abilitate în scopul diminuării efectelor acestora, o eliminare totală fiind probabil imposibilă. Cu toate acestea, lupta împotriva acesteia nu trebuie oprită, consecințele sale putând fi iremediabile, repercusiunile pe care le poate avea asupra psihicului și sufletului uman și asupra altor componente ale vieții private și ale societății ca întreg având un caracter distrugător.

[1] P. Dungan, Unele reflecții privind criminalitatea organizată, Analele Universității de Vest din Timișoara, 2006, p. 199.

[2] European Crime prevention Network, Combaterea criminalității grave și organizate: cooperare internațională sau abordări locale?, p. 2.

[3] N. Nucă, Criminalitatea organizată. Tehnici de prevenire și combatere, Juridice.ro, 2024, (https://www.juridice.ro/722637/criminalitatea-organizata-tehnici-de-prevenire-si-combatere.html#unu).

[4] A.-M. Tudor, Crima organizată-rețele ale crimei organizate care acționează în lume, Revista de investigare a criminalității, București, 2013, p. 183.

[5] Site-ul oficial al Consiliului European și al Consiliului Uniunii Europene, Lupta UE împotriva criminalității organizate, (https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-fight-against-crime/).

[6] N. Nucă, op. cit..

[7] Ibidem.

[8] G. Muscalu, Criminalitatea organizată și terorismul-factori de risc globali, ed. Hamangiu, București, 2017, p. 14.

[9] Site-ul oficial Europol, Despre Europol. (https://www.europol.europa.eu/about-europol:ro)

[10] Oficiul European de Poliție, Analiza Europol. Raport general privind activitățile Europol, 2011, p. 32.

[11] Idem, p. 32.

[12] Site-ul oficial al Consiliului European și al Consiliului Uniunii Europene, op. cit..

[13] Ibidem.

[14] UNODC, E4J University Module Serie: Organized Crime, Module 7: Models of Organized Criminal Groups, (https://www.unodc.org/e4j/en/organized-crime/module-7/key-issues/networked-structure.html).

[15] P. Reichel, J. Albanese, The Handbook of Transnational Crime and Justice, ed. SAGE, Thousand Oaks, California, 2014, p. 213.

[16] Institute for Economics & Peace, Global Terrorism Index, 2024, p. 55.

[17] J. Fountain, D. J. Korf, Drugs in society, European perspectives, ed. Radcliffe, Abingdon, UK, 2007, p. 12.

[18] Idem, p. 14.

[19] V. Cioclei, Manual de criminologie, ed. C. H. Beck, București, 2019, p. 172.

[20] Idem, p. 174.

[21] G. Muscalu, op. cit., p. 25.

[22] Idem, p. 15.

BIBLIOGRAFIE

Cărți, cursuri, tratate

• Cioclei V., Manual de criminologie, ed. C. H. Beck, București, 2019.

• Muscalu G., Criminalitatea organizată și terorismul-factori de risc globali, ed. Hamangiu, București, 2017.

• Reichel P., Albanese J., The Handbook of Transnational Crime and Justice, ed. SAGE, Thousand Oaks, California, 2014.

• Tudor A.-M., Crima organizată-rețele ale crimei organizate care acționează în lume, Revista de investigare a criminalității, București, 2013.

Articole, studii

• Dungan P., Unele reflecții privind criminalitatea organizată, Analele Universității de Vest din Timișoara, 2006.

• Nucă N., Criminalitatea organizată. Tehnici de prevenire și combatere, Juridice.ro, 2024, (https://www.juridice.ro/722637/criminalitatea-organizata-tehnici-de-prevenire-si-combatere.html#unu).

• Oficiul European de Poliție, Analiza Europol. Raport general privind activitățile Europol, 2011.

Site-uri web

• European Crime prevention Network, Combaterea criminalității grave și organizate: cooperare internațională sau abordări locale?.

• Site-ul oficial al Consiliului European și al Consiliului Uniunii Europene, Lupta UE împotriva criminalității organizate, (https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-fight-against-crime/).

• UNODC, E4J University Module Serie: Organized Crime, Module 7: Models of Organized Criminal Groups, (https://www.unodc.org/e4j/en/organized-crime/module-7/key-issues/networked-structure.html).