Congresul prin ochii unui medicinist: dincolo de sinapse și lalele

Congres. Conferință. Prelegere. Sau orice termen care face parte din marea de valențe a științei, a educației, a unei asidue formări. Un termen cheie pe care mulți dintre noi îl cunoaștem sau ar trebui să îl cunoaștem încă din „fragedă pruncie”, mai exact din primii ani de facultate. Din anii în care pășim temători spre necunoscut, spre necunoscutul pe care însă noi ni l-am ales și pentru care avem îndatorirea de a atașa câte o cărămidă tot mai solidă cu fiecare an ce trece pentru a putea ajunge cu adevărat la responsabilitatea colosală de a ne numi medici.

În zilele pe care le numim “astăzi” există oportunități infinite pentru studenții care își doresc să aprofundeze anumite subiecte medicale, care vor să exploreze și mai mult tainele din spatele științei sau care vor să fie la zi cu noutățile lumii medicale moderne. Și tocmai de aceea, și eu, ca poate nu prea mulți studenți, dar poate nici ca prea puțini, am reușit să dau de „gustul” unei astfel de experiențe încă din zilele timpurii ale vieții de medicinist. Am avut astfel șansa să iau parte de-a lungul timpului la mai multe evenimente medicale, atât ca simplu auditor, cât și ca actor al propriei mele scene, chiar dacă poate preț de doar câteva minute.

Unul dintre evenimentele medicale la care am luat parte în acest an a fost „Conferința Națională de Neuroștiințe Moderne: Boala Parkinson și Alte Tulburări de Mișcare”, eveniment organizat în Iași, în incinta hotelului Internațional, între 6 și 8 aprilie. O conferință cu tradiție în orașul lui Emil Palade, o premieră pentru mine însă și o oportunitate perfectă de a descoperi cât mai mult din ceea ce înseamnă boala Parkison, din cât de mult a evoluat tratamentul acestei patologii și care sunt dificultățile actuale în managementul acesteia în condițiile unei societăți aflate într-o continuă dezvoltare în ceea ce privește medicina și nu doar. O conferință în care prelegerile susținute au fost extrem de variate, în care lectorii invitați au expus cu interes studii, statistici, noutăți, cazuri clinice și alte aspecte actualizate din domeniul neurologiei și nu numai, aspecte pe care noi, ca mici discipoli aflați încă pe bancile facultății, avem ocazia să le aprofundăm doar în cadrul unor astfel de întâlniri oficiale. Un fapt inedit, pe care nu am avut ocazia să îl observ în cadrul altor congrese, a fost inițiativa organizatorilor de a invita pacienții cu boală Parkinson si aparținătorii acestora să participe la evenimentul medical dedicat atât parkinsonismului cât și celorlalte tulburări de mișcare, iar spre sfârșitul celor 3 zile de „primăvară medicală”, prelegerile s-au transformat într-un act interactiv, de „tango” terapeutic, la care au luat parte inclusiv pacienții cu boală Parkinson, o imagine sensibil conturată într-un cadru formal, însă extrem de prietenos și de aproape de sufletul pacientului.

Pentru a încheia însă înșiruirea-mi de cuvinte printr-un vals de culori și de speranță, aș vrea a mai aminti un fapt, pe care îl aflasem și eu de la un om deosebit cu puțin timp înainte de începerea conferinței, și anume: simbolul luptei împotriva bolii Parkinson este laleaua, ea fiind asociată cu una dintre manifestările tabloului clinic parkinsonian, și anume: tremorul. Iar pentru a nu uita cât de importantă este conștientizarea acestei patologii, Ziua Internațională a Pacientului cu Boală Parkinson este marcată an de an pe data de 11 aprilie.