Tort „Unirea Principatelor Române” – Casa Joseph Zoller

Cu ocazia Unirii Principatelor Române vă prezentăm un tort special dedicat acestei zile.

Tortul amintește de atmosfera de sărbătoare de la micul palat de pe strada Albă, așa cum era numită în trecut strada Elena Doamna.

Ingrediente:

• ouă bio
• ciocolată
• cacao
• lapte bio
• mascarpone
• unt
• făină
• zahăr
• frișcă
• praf de copt
• vanilie

Exteriorul este conturat în strat gros de ciocolată, iar ornamentele lui adună diferite mărci de ciocolată, în semn de prietenie și sărbătoare creștinească. Extrem de parfumat și cu multă ciocolată, sub sigla JZ (Joseph Zoller), preparatul este delicat, savuros și însiropat.

Trase în ciocolată, inițialele lui Joseph Zoller tronează într-o patrie a ciocolatei, amintind că industriașul evreu a fost fabricantul unei ciocolate fine și celebre în epoca sa, anii 1900-1920.

Mod de preparare

Adăugăm ouăle, făina, sarea și uleiul. Mixăm 1-2 minute până obținem o compoziție omogenă.

Cofetara Bianca Barnea realizează torturi deosebite de 5 ani pentru Casa Joseph Zoller (proprietar doamna avocat Porosnicu Gianina Vera). Torturile casei sunt în culorile auriu, argintiu, roșu, verde, galben, amintind de „veselia renașterii” și sărbătorind, de fapt, renașterea Casei Zoller care a fost restaurata în perioada 2013-2016.

MOMENTELE PREGĂTITOARE UNIRII PRINCIPATELOR

Moment decisiv pentru înfăptuirea României moderne, Unirea Principatelor este rodul emancipării naționale, cu rădăcini în secolul al XVIII lea. În contextul istoric influențat de cele trei imperii vecine, și a regimului habsburgic, turco- fanariot și țarist, Iluminismul românesc a înaintat ideologia daco-românismului, din care se va inspira proiectul politic pașoptist. Realitățile politice, administrative și sociale, identice pentru cele două Principate, Țara Românească și Moldova au motivat „Partida Națională” a boierilor, să trimită memorii adresate Marilor Puteri, (după 1772) care erau implicate în „Problema Orientală”, apărută pe fondul slăbirii influenței Înaltei Porți, în Europa. Se cerea înlăturarea domniilor fanariote și respectarea vechilor autonomii politice înscrise în Capitulații și vizau introducerea principiului separației puterilor în stat, în cadrul unor regimuri politice aristocratice (boierești). În procesul de descompunere a feudalismului și de dezvoltare a capitalismului, ideea unității naționale, a identității de neam și de limbă s-a conturat tot mai clar în conștiința poporului român, odată cu dezvoltarea culturii scrise, care s-a dovedit a avea un caracter din ce în ce mai unitar. La începutul secolului al XIX lea sunt elaborate proiecte politice novatoare, de influență occidentală, precum ideea de „republică aristo – democraticească” (1802, Dumitrache Sturdza) și „monarhia constituțională boierească”( 1822). „Constituția cărvunarilor”, Ionică Tăutu, trimițând deci, la carbonarii italieni, documentul ar fi putut fi prima constituție, proprie a Moldovei care propune ca domnitorul să fie ales dintre boierii pământeni. Ionică Tăutu a fost și un priceput topograf, se cerea separarea puterilor în stat, lucru inedit pentru acea vreme la noi ca de altfel puterea de decizie politică în stat, să o aibă Sfatul Obștesc și să fie convocată la nevoie și o Adunare Obștească, formată din clerul superior și din boieri. Pentru prima dată în istoria noastră, puterea Sfatului obștesc era considerabil mai mare decât cea a domnitorului. Momentul decisiv în definitivarea proiectului politic al statului național modern, l-a reprezentat proiectul pașoptist. Înfrângerea revoluției de la 1848, nu a constituit o piedică decisivă în demersul unionist, a stabilit doar obiectivul unirii principatelor până la noi oportunități.

Astfel, „problema românească” devine ”europeană”, și ministrul de externe francez al împăratului Napoleon al III-lea, Alexandre Colonna-Walewski, aduce în discuție Unirea Principatelor Române ca o modalitate de rezolvare a echilibrului de interese ale Marilor Puteri la Dunăre. Tratatul prevedea punerea Principatelor Române sub garanția colectivă a celor 7 puteri europene și formarea Adunărilor ad- hoc, care prin rezoluțiile din 1857, au exprimat dorința de unire deplină a românilor din cele două Principate, însă Convenția de la Paris (1858) statua o unire cumva, incompletă, în convenție nu se făcea referire la persoana domnului și astfel, prin tactica „faptului împlinit” la la 5/17 ianuarie 1859, în „Sala Elefantului” din Cabinetul de Istorie Naturală din Iași, colonelul Alexandru Ioan Cuza, candidatul Partidei Naţionale unioniste, era ales domn al Moldovei cu unanimitatea celor 48 membri ai Adunării Elective, ca mai apoi la Hotelul Concordia, pe fosta Uliță Nemțească, s-a întrunit istorica întâlnire politică din apartamentul 5, de la etajul 1, care a avut loc în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, în unde s-a hotărât Unirea Principatelor Române ca apoi la 24 ianuarie 1859, Adunările Elective de la Iași și București l- au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza, realizând Unirea Principatelor Române. În Principate se formase două curente politice, unul „unionist” și altul „separatist”, după modul fiecărui boier de a-și vedea interesele respectate și în același timp, încă de pe atunci se discuta despre posibilele aspecte negative ale unei centralizări politice, administrative și teritoriale. Aspecte care revin în actualitate, în contextul clivajului de dezvoltare economică, între diferitele regiuni ale țării și care au generat nemulțumiri politice, sau sunt exploatate politic, în campaniile electorale.

Surse: https://www.casaiosefzoller.porosnicugianina.ro, https://www.facebook.com/CasaJosephZoller.