Sculpturi umane

”Sculpturile funcționale” ale lui Cosmin Florea, care este totodată și scenograf și designer interior, inspirate de plante, păsări sau dealurile Transilvănene, pornesc căutarea de linii organice prin mișcările corpului uman. 

Scenograf, designer interior și ceramist, cu experiență de câțiva ani ca stilist în redacția unei reviste de modă și o pasiune pentru meșteșugul și artizanatul românesc, pare că niciun drum nou pe care alegi să îl parcurgi nu îți aduce impedimente. Ce te determină să cauți continuu noi moduri de exprimare și cum vezi (dacă există) puntea de legătură dintre toate aceste ”lumi” profesionale?

Impedimente au existat cu fiecare formă de manifestare, dar cumva ele parca m-au “obligat” să încerc mai mult, să văd ce e de învățat din fiecare și să mă dezvolt, atât ca exprimare artistică, cât și ca om.

Nu caut moduri noi de exprimare. În schimb ce se întâmplă uneori este că ele mă găsesc pe mine. Diverse întâmplări în viață, oameni pe care îi întâlnesc, locuri pe care le văd sau le visez, emoții pe care toate acestea le trezesc în mine, toate până la urmă, mă direcționează spre feluri de a le transpune fizic. Și de multe ori aceste modalități au și o reprezentare în zona profesională. 

Am înțeles că parcursul tău către ceramica a fost precedat de întâlnirea cu țesutul de mâna al covoarelor tradiționale românești recunoscute de UNESCO. Cum te-a ajutat această experiență în a porni să descoperi ceramica?

Înainte de covoare și de ceramică au existat dealurile și satele săsești din Transilvania. Acum vreo 5 ani am ajuns întâmplător țn Cloașterf. Mi-a povestit un prieten că e frumoasă zona și că poate m-aș bucura să o văd. Și am făcut asta. A avut mare dreptate. A atins o zonă sensibilă în mine.

Și cu această descoperire am mers și am încercat să înțeleg mai mult zona de meșteșug și de tradițional. Am călătorit și prin Maramureș mai mult și am văzut casele muzeu cu costumele și covoarele tradiționale. Am ajuns pe la Saschiz si am descoperit ceramica de Saschiz, am fost la Muzeul Astra din Sibiu și am văzut diversitatea de ceramică veche, am citit, am căutat ce a fost publicat și mi-am dat seama că îmi place foarte mult.

Momentan lucrez cu covoare și ceramică, dar în viitor, cine știe, poate voi continua și cu alte elemente care mă inspiră și cu care pot lucra.

Natura și satul Alma Vii din Transilvania sunt unele din punctele de plecare pentru obiectele tale de ceramică. Care este demersul tău creativ către formele organice ale lucrărilor tale și de unde pornește inspirația?

Meșteșugurile tradiționale din Transilvania au fost punctul de plecare pentru mine la nivel de ceramică. Peste ele, s-au amestecat mai multe lucruri, precum iubirea mea pentru natură și diversele formele de relief, apropiere mea de curentul modernist, Alma Vii și alte sate săsești din Transilvania, integrarea dintre om, arhitectură și natură.

Ai menționat și în alte interviuri starea de liniște ce te fascinează și pe care încerci să o integrezi în operele tale, pe care le numești ”sculpturi funcționale”. Ce altceva urmărești să transmiți prin sculptură în general și prin operele tale în particular?

Sculptura pentru mine reprezintă o modalitate foarte buna pentru a combina vizualul cu tactilul. De aceea în ceramica pe care o fac îmi place foarte mult ca oamenii să interacționeze cu vasul in sine, să îl atingă, să simtă textura și forma lui. Și totul vine la pachet cu personalitatea fiecăruia. Vasele permit apa la interior și ca atare poți pune diverse flori care vin să completeze și să le dea viată. Este o relație aproape senzuala. Este un mod în care omul se poate apropia de natură în acest spațiu din ce in ce mai urban.

Îmi amintesc în contextul acesta de un muzeu in aer liber de sculpturi din Antwerp – Middelheim Museum. Sculpturile sunt parte integrantă din parc și natură și cumva parcă se completează unul pe altul.

Cum te regăsești în sculpturile tale? Ne poți da un exemplu?

Vasele pe care le creez îmi transmit emoții, îmi trezesc amintiri, mă transpun în natură. Și în toate mă regăsesc pe mine căutând frumosul și echilibrul în ceea ce fac. În casă am vase prin diverse locuri și uneori mă trezesc pierdut privind unul din vase. Îmi dau seama că mă transpune undeva pe dealuri în Transilvania sau că îmi dă o stare de liniște.

În cadrul sculpturilor tale, cum vezi legătura dintre formă, conținut și tine însuți? Care este punctul lor de întâlnire?

Totul începe cu o idee, o senzație, o emoție care încearcă să iasă la iveala. Mâinile mele transpun ceea ce simt și de multe ori rezultatul este neașteptat. Procesul în sine l-aș compara cu unul de iubire. Ceramica, înainte de a fi dură ca o piatră, este moale și fragilă. Și în tot procesul acesta de a ajunge la o formă finală, eu sunt prezent și am grijă de ea și o ajut să se dezvolte.

S-ar putea spune că viața ta profesională a început încă de când erai la liceul de artă cu specialitatea arhitectură și design din Brăila, când ai colaborat cu Radu Afrim în realizarea scenografiei pentru piesa ”Omul Pernă”. Te-ai fi gândit vreodată că o să ajungi în acest punct profesional al vieții tale? Îți mai amintești care erau obiectivele tale la începutul carierei?

Obiectivele mele de atunci și cele de acum sunt foarte simple. Îmi place foarte să transmit frumosul și emoția. Îmi doream și îmi doresc in continuare să am o viață în care sa am posibilitatea de a lucra cu ele. Am sperat de atunci să pot să merg în direcția aceasta. Și până acum, datorită multor factori și multor oameni (Radu Afrim e unul important dintre ei), am reușit.

Vorbind de scenografie, styling și direcție creativă în general, dar și de sculptură în particular, ce planuri de viitor ai? Ne poți dezvălui câteva idei?

Pe 17 septembrie are loc premiera spectacolului „Exil”, la TNB în regia Alexandrei Badea, unde puteți vedea cea mai recenta scenografie realizată. Ca direcție creativa, îmi doresc sa extind seria de lucrări pe care o găsiți pe siteul meu – www.cosmiq.eu, atât la nivel de ceramica, cât și de covoare.

Lucrările lui Cosmin Florea le puteți găsi pe pagina sa, www.cosmiq.eu, dar și pe Instagram, @cosmiq.eu.

Mulțumim pentru implicare, creativitate și suport: Cosmin Florea, Cristina Oltean, Paloma Ramos și Dragoș Roșu.

Direcție creativă, editori, redactori: Eliana Adam, Andreea Băniceru și Speri Enescu.

Fotograf: Cristina Oltean.

Dansatori: Paloma Ramos și Dragoș Roșu.