Viețuire

Viața e ca o tribună,

Și-o pătimești ca dar,

Noaptea, când răsare luna,

Cu tot bagajul de cleștar.

Prin lume când pășești,

Ai o mamă, ai un hotar,

Ce-ți veghează cum plăsmuiești

Ca să te desăvârșești.

Brățara ta 

Nu deține cuvinte,

Ea îți dă tot ce-i al tău

Vise de copil cuminte.

Și ai vrea să fii,

Cum visezi, de unde vii.

Un om mare, cu valoare,

Cu talent și cu răbdare.

Însă, uneori, greșim,

Luăm de bune ce găsim.

Credința poate să ajute,

Însă omul complică multe.

Timpul pare un versatil

Îl privești și te uimești,

Parcă ieri eram copil

Și trăiam din cărți, povești.

Viața este numai una,

O poveste c-un final,

Cum a fost predestinată

Sau ți-o scrii tu subliminal.